Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    OCHII TĂI, FERESTRE VRĂJITE

    Alerg prin lanurile foşnitoare de grâu
    Ce se zbuciumă ca apele unui râu,
    Aerul galben, ameţitor mă inundă
    Chipul meu e scăldat într-o lumină blândă.

    Un vânt fragil dinspre munţi uşor coboară,
    În linişte timpul a-nceput să moară,
    Norii plâng şi nu vor să se potolească,
    Aşteaptă pe roşul soare să le zâmbească.

    Ciripitul păsărilor m-a fermecat,
    Inima ca un pepene mi s-a despicat,
    Liniştea anilor tineri în palme mi se juca
    Umbra surâsului tău-n suflet pâlpâia.

    Părul ca secara a iarbă-ţi mirosea,
    Trupul ca un cuptor cu jar-ncărcat-ţi ardea,
    Palmele tale calde fruntea-mi mângâiau,
    În lumina soarelui ochii tăi sclipeau.

    Ca prin vis adeseori îţi simţeam căldura,
    Parfumul,şoapta dulce şi mângâierea,
    Mâna dreaptă la ochi streaşină o ţineai
    Şi cu ochii tăi,ferestre vrăjite,priveai.

    Cu sufletul preaplin de lumină scăldat
    Urcam pe scara ce duce la sufletul tău curat,
    Dar drumul era prea lung şi vorbele goale
    Iar cuvintele necurate vor să mă înşele.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5