Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

OCTAVIAN SERGIU – BASARABEAN, UN VERITABIL INTELECTUAL: ”Matricea Rusă”

Primit pentru publicare: 6 mai 2017
Autor: Dr. Ionuț ȚENE
Publicat: 7 mai 2017
Editor: Ion ISTRATE

OCTAVIAN SERGIU – BASARABEAN, UN VERITABIL INTELECTUAL

”Matricea Rusă”

În ultimii ani la televiziunile generaliste de știri, în special la Realitatea TV, s-a făcut o obișnuință de a se invita cam aceeași analiști de politică externă ”specializați” pe spațiul rusesc, care în loc să developeze Rusia de astăzi, te afundă într-o ceață ideologică condimentată cu dezinformarea exprimată în cel mai incolor și inodor limbaj de lemn rebarbativ, specific anilor `50. Din păcate, analiza spațiului rusesc nu a depășit marota ideologică din perioada național-comunistă și tezismele de la Europa Liberă din anii 1980. Așa că mare mi-a fost bucuria când un bun prieten, Octavian Sergentu mi-a dăruit ultima sa carte ”Matricea Rusă”, construită pe structura excepțională a tezei sale de doctorat de la Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Cartea se bucură de o remarcabilă prefață scrisă de prof. univ. dr. Vasile Boari, care i-a fost și îndrumătorul de doctorat. Prestigiosul cadru didactic clujean consideră că lucrarea lui Octavian Sergentu ”conține analize reușite și judecăți nuanțate, echidistante ideologic”. Octavian Sergentu este originar din Basarabia și a absolvit prima facultate (Litere) la Chișinău, ca apoi să urmeze cursurile facultății de științe politice din Cluj-Napoca la începutul anilor 2000. Autorul este un redutabil intelectual cu o vastă cultură livrească și foarte bun cunoscător al limbii ruse și a fenomenului post-sovietic. Octavian Sergentu a reușit cu acribie să ne ofere o perspectivă profundă și inedită, ce refuză prospectul ancilar asupra spațiului rusesc. El s-a specializat pe studii geopolitice ale spațiului ex-sovietic și este un minuțios cercetător și foarte argut în abordarea științifică. Sursa sa bibliografică este direct conectată de la sursele bibligrafice și arhivistice rusești, total inedite pentru români, și le sintetizează cu acribie și obiectivitate rar întâlnită la cercetătorii români care cad frecvent în capcana ideologică a tezismului în analiza Rusiei. Autorul preferă să abordeze ”misterul” Rusiei pornind de la o interceptare modernă de marketing: matricea, o viziune strategică și multifactorială, care ne face să înțelegem sufletul geopolitc rusesc. Rusia este un mister pentru români, pentru că zeci de ani la rând li s-a oferit românilor o interpretare ideologizată și paradigmatică, contradictorie înțelegerii reale a fenomenului rus.

Cartea lui Octavian Sergentu refuză să prezinte ignar fenomenul rus – ca pseudo-analiștii plătiți sau îndoctrinați bursier ai televiziunilor generaliste sau reprezentanți ai unor interese pecuniare de servicii – și preferă să ofere o imagine corectă, nefardată și fără nicio contorsiune a Rusiei. După lecturarea cărții ”Matricea Rusă” apărută la editura clujeană ”Ecou Transilvan” (2017) pot spune că am înțeles în cea mai mare parte fenomenul rusesc contemporan, total diferit de ceea ce ni se oferă distorsionat de către presa mainstream influențată de interese obiectivate. Rusia nu mai este fostul URSS, dar paradoxal încearcă să revină la valorile tradiționale ale imperiului țarist. Rusia își reconstruiește identitatea etno-politică și religioasă pe matricea tradițională și religioasă ortodoxă, dar în același timp abordează un stil accelarat de modernizare diferit de modelul occidental. Noi românii și europenii avem o viziune europocentristă a lumii, însă rușii nu. După anii 2000, mai ales după venirea lui Vladimir Putin la Kremlin, Rusia a căutat debușee economice și relații politice în spațiul asiatic și Pacific.Viziunea rusească a lumii nu este de tipul occidentului clasic, ci transcede spațiul geografic european și nord-american spre conexiuni mondiale: China, India, lumea arabă, Africa de sud sau Brazilia (vezi BRICS), de aceea sancțiunile occidentale după incidentul Crimeia nu prea au efect economic și social-politic în Rusia. Autorul surprinde cu acuratețe transformarea nomenclaturii sovietice după căderea URSS într-o elită post-modernă în Rusia de azi. În spațiul rusesc curentele occidentale, naționaliste, post-comuniste și liberale converg până la urmă spre o reconstrucție a Rusiei de tip nou în spațiul fostei URSS. După crizele economice dezastruoase din anii `90, când capitalul rusesc a fost devastat de interesele multinaționalelor, elita rusească s-a reconfigurat pe principii naționale și de interes economic propriu, aducând la putere prin proces electoral pe actualul lider de la Kremlin, care și-a legitimat puterea inițial printr-o creștere economică fără precedent, prin înfrângerea terorismului islamic cecen și demantelarea oligarhiei finacniare corupte, care colabora cu capitalul transnațional. Rusia actuală este o democrației prezidențială conform Constituției inițiată de altfel de Elțin în 1993 după puciul parlamentar care dorea de fapt o restaurare a elitei post-sovietice.

Octavian Sergentu oferă cu generozitate statistici interesante și inedite despre Rusia de astăzi: o țară în care limba rusă este factor de coeziune internă și de civilizație. Aproape 80 la sută din populația Rusiei este de etnie rusă, dar absolut toate cele 150 de etnii ce trăiesc în această țară uriașă sunt unite de limba rusă, care are un rol civilizator, nu numai de comunicare. Cultura rusă unește. Paradoxal majoritatea absolută a etniilor minoritare din Rusia vorbesc în proporție de 98 la sută limba rusă, ceea ce face ca multidiversitatea etnică să nu corespundă cu multidiversitatea lingvistică. Limba rusă a creat ”lumea rusă”, care cuprinde toate populațiile rusofone din afara Federației Ruse. Un alt paradox creat de țarism și sovietism e faptul că alte popoare decât cel rus în spațiul euroasiatic: ucraineni, chirchizi, kalmuci, bieloruși, osetini, kazahi, baskiri, marieni, moldoveni sau kumâci vorbesc și folosesc în principal ca mijloc de comunicare limba rusă, în teritoriile în care au fost strămutate de-a lungul istoriei sau unde s-au mutat cu serviciu. Spre exemplu un ucrainean, când se întâlnește cu un moldovean sau cu un bureat într-o regiune ex-sovietică, cum ar fi Kazahstan, vorbesc în limba rusă și se consideră rusofoni. Ucrainenii sau bulgarii din sudul Republicii Moldova vorbesc limba rusă și se consideră de cultură și civilizație rusă. De aceea ca să înțelegem Rusia de azi trebuie să transcedem barierele paradigmelor ideologice impuse. Rusia nu poate fi înțelească printr-o abordare de tip canon sau conflictual. Poporul rus nu e ”poporul sovietic”. Kremlinul face eforturi de peste zeci de ani să se depășească această percepție. Dar, paradoxal, enclave multi-etnice ce se încadrau înainte de 1989 ca făcând parte din tiparul ”poporul sovietic”, azi se consideră cultural ”lumea rusă” în afara granițelor Federației Ruse. Octavian Sergentu reușește să developeze geopolitica rusească în detaliu. ”Armele” politicii externe ale Rusiei nu sunt în primul rând armele nucleare și convenționale cele mai performante din lume, ci în primul rând cele culturale și religioase. La care se adaugă cele economice. Petrolul, gazul și resursele naturale sunt factori geopolitici de presiune sau colaborare pe care Rusia le folosește în dialogul diplomatic. Mai ales după 1988, odată cu desuhmarea țarului Nicolae I, Rusia s-a întors la valorile ortodoxiei. Dar și aici este un paradox specific: deși rușii reprezintă 80 la sută din populația Federației ruse, doar 52 la sută sunt creștini ortodocși declarați sau practicanți. În cei 52 la sută intră și celelalte etnii de religie ortodoxă de pe teritoriul național: ucraineni, bulgari, moldoveni sau bieloruși. Rusia de azi încearcă să continue proiectul celei de-a Treia Rome, ca și continuatoare a Bizanțului, totuși religia ortodoxă încă nu a devenit majoritară în proporție absolută, în ciuda sprijinului oferit de Kremlin bisericii ortodoxe ruse. E de înțeles: la revoluția bolșevică atee de la 1917 au fost uciși majoritatea preoților ortodocși, iar din 130 de episcopi au mai rămas doar patru în viață la 1943, când Stalin a hotărât să reînființeze Patriarhia Moscovei. Oricum duhul ortodoxiei devine tot mai puternic în Rusia: dacă la 1989 erau 1200 de așezăminte religioase ortodoxe, astăzi sunt peste 3500 și numărul lor crește. În Rusia, Ortodoxia capătă valențe ideologice de restaurare a unui universalism creștin mondial. Rusia este astăzi în plină mișcare fapt surprins prin statisticii și analize minuțioase de către Octavian Sergentu. Se încearcă formarea de noi entități teritoriale rusești cum ar fi Novorusia, în nordul Mării Negre, proiect al țarinei Ecaterina și sfetnicului său amant Potemkin. Studiul exhaustiv al lui Octavian Sergentu ridică ușor vălul de pe ”misterul” Rusiei și reușește cu instrumentarul științific și sociologic să înțelegem mai bine geopolitica jocului de șah al Kremlinului pe plan mondial, dar și să intuim în subsidiar unele obiective ale Uniunii Euroasiatice. Rusia poate fi fereastră spre Orient și Pacific a Europei, dacă s-ar ieși din tiparul judecăților ideologice europocentrice și s-ar reveni la dialog și înțelegere, că lumea nu poate fi uniformizată și globalizaă cu buldozerul ca la 1917. ”Matricea Rusă” e o invitație la o analiză lucidă și sintetică, precum și la comunicare în dificila lume a Heartlandului lui Haushofer, pe care cine îl stăpânește poate gestiona și rezolva problemele păcii și ale lumii.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5