Octombrie… tarziu

Dorina RODU

Octombrie… târziu

E Octombrie…târziu –
Rece și, cam pustiu,
Întunecat ca-ntr-un sumbru cavou
Unde-ți mai aud al vocii ecou…

Chiar și Infinitului etern
Îi lipsește-un final tern –
Absența ta e-aievea, când lângă mine șezi,
Îmi lipsești, cum nici nu crezi.

Până și tăcerea, în muta-i domnie
Și-a găsit cuvintele, le-a scos din agonie,
Dar tu, nici nu mai vrei a mă căta,
Ci mai mult, m-ai îndepărta…

Toate amintirile cu tine
Aș vrea să le-ngrop
Sub un singur vremelnic strop,
Sărutând ploaia, la mine să mă-ntorc…

Clipelor petrecute cu tine
Le-aș face-un strașnic mormânt
Sub toamna ruginită,
Adânc, le-aș sădi-n pământ;

Le-aș exila-n iarna-nghețată,
Să nu mi le-amintesc niciodată,
Dar iarna-i prea frumoasă, prea pură
Pentru-a fi pătată de-o aură impură.

Aș fi vrut să nu te știu –
E rece și, cam pustiu,
Însă acum…
E Octombrie…târziu.