Odă femeii

O, trupul îți admir de se aprind în flăcări ochii,    
Te-acopăr cu un gând de te scot și dintre rochii,        
Și îmi ascult o foame chinuitoare, crescândă   
Pe sânii tăi prelinsă, și-n patul meu osândă.           

Lasă-mi ideea să te adopte-n trupul meu, încet,    
Să-mi spună repetat că ești un tainic alfabet,       
Să poată găsi pentru tine cel mai concret cuvânt,   
Că-n tine a pus Domnul frumusețea pe pământ.    

El te-a ursit  floare de mină din străfund de munte  
Și-oi sădi-n tine sămânța ca un sfânt grăunte,         
Din trupul acesta ca o sfântă harfă căruntă,               
Ce-n vreme te ascunde fără meseni și nuntă.            

M-ascund între cuvinte în această dulce carte,      
Sub trista carapace sânt lăsat deoparte.                   
Dar eu sânt cel ce simt intens, tăcerea ta femeie,    
Și trupul tău fierbinte ce-n brațe vrea să-mi steie.
                                                                                                      09.08.15