Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Ofelia

    Costel ZĂGAN

     

     

    Ofelia

    I
    Pe valul blând şi negru cu stele înspumate,
    Trece fantoma Ofeliei, mai albă decât crinul,
    Şi-n hainele ce-o poartă ca nişte vechi păcate
    Ecouri, din pădure, parcă o gâdilă cu spinul.

    Trece de veacuri însăşi Ofelia cea tristă,
    Ca o fantomă albă plutind pe apa neagră,
    Ce nebunie înseamnă sub val tot ce există
    Şi vrea la suprafaţă să iasă şi să meargă?

    Cu-aripile imense vântu-i sărută sânii,
    Şi parcă ieri fecioara abia dădu în floare,
    Şi azi durerea iată îşi răsădeşte spinii
    Ce într-o clipă ajung pe fruntea visătoare.

    Şi nuferii ciudaţi sunt gata ca s-o plângă,
    Pe fluviul somnambul cu val sinucigaş,
    Fantoma unei aripi parcă-a zburat pe lângă
    Un cuib de stele Doamne în pumn de uriaş.

    Arthur Rimbaud, Poezii (1871), traducere imaginară de Costel Zăgan

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5