Stăpân se crede omul – peste ce și peste cine ?
Din roadele naturii de mii de ani trăiește .
Mereu flămând de faimă,cu faimă se hrănește,
Lăsând în urmă rău , convins că face bine .
A modelat bordeie , a construit castele ,
A frământat pământul umblând prin măruntaie –
A tot tăiat păduri și încă taie,taie …
Agonizează munții nerespirând prin ele .
A mai făcut un drum , a otrăvit o apă ,
A inventat și roata și arma nucleară –
În ”lupta pentru bine” , politica-i murdară ,
Batjocorind natura : o sapă și o sapă .
Dar cine este omul ? A apărut târziu …
Natura își urma prea milenare legi –
Ecosisteme toate , prin ani și ani întregi ,
Păstrau sub cer Pământul mereu curat și viu .
Natura , fără om , va funcționa mereu –
Dar omul , fără toate , cum ar putea trăi ?
Utopicul stăpân pe cine-ar stăpâni ?
Natura e stăpână , străpân e DUMNEZEU .
Să înțeleagă omul că are loc sub soare ,
Nici slugă , nici stăpân – naturii aliat –
Să înțeleagă rostul de ce a fost creat ,
Și viața , pe pământ ,ar fi înfloritoare .
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania