Primit pentru publicare: 01 Decembrie 2017
OPINIE DE REDACTOR
Autor: Dorina RODU
Publicat: 01 dec. 2017
Editor: Ion ISTRATE

Opinie de redactor

Românul s-a născut patriot sau…

„N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!”
(Andrei Mureșan – Deșteaptă-te, române!)

1 DECEMBRIE – astăzi, întreaga țară își îmbracă straiele de sărbătoare și bineînțeles, în fiecare județ, în fiecare oraș și în fiecare comună, românii sărbătoresc Ziua Națională a României. În anul 1918 toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în cuprinsul aceluiași stat național: România. Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a hotărât Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Regatul Român. Această decizie a fost făcută publică prin Rezoluţia de la Alba Iulia. Academicianul Florin Constantiniu preciza că „Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-i da armătura teritorial-instituţională, care este statul naţional. […]”, această voință a națiunii române nu prea mai este vizibilă la persoanele care au ajuns la administrarea și conducerea țării din zilele noastre; patriotismul lor și nu numai, ori e într-o stare latentă, ori nu mai există. Dacă noi ca un popor, atât de vechi și atât de bogat în obiceiuri care de care mai speciale, cu o istorie ancestrală, am fi ascultat vorbele marelui patriot Petre Țuțea: „Români, nu vă mai alegeți conducători care nu-și iubesc țara!”, poate că România nu avea parte de studenți, doctori, ingineri etc., care-și părăseau țară pentru un trai mai bun și un viitor mai liniștit, căci sincer vorbind, apele viitorului acestei țări sunt din ce în ce mai tulburi.

Uitându-ne puțin în urmă prin negura vremii, făcând o mică retrospectivă, putem spune că avem cu ce ne mândri (dar nu prea știm cum), sunt totuși și români care sunt demni de laudă în toate domeniile, problema principală este aceea că, de cele mai multe ori, se găsește cineva care să-i ia elanul și să-i taie aripile, lăsându-l la linia de start sau chiar mai rău, în loc să-l ajute sau să-l îndrume pe o cale ce merge către succes (vechea problemă a nației noastre: să moară și capra vecinului, sau o altă variantă: să moară vecinul să-i pot lua eu capra). După părerea mea românul s-a născut ori patriot ori ignorant (aceștia din urmă poate că sunt mai puțini, dar au rădăcini și convingeri greșite însă puternice). După cum reiese și din versurile scrise de Andrei Mureșan în Deșteaptă-te, române!, probabil că n-ajunse ignoranța și răutatea care și-a jucat bine rolul și în trecut: „N-ajunse iataganul barbarei semilune,/ A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim […]// N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,/ Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm”, un rol care și-a atins scopul de destule ori pentru a se mai repeta, iar cei care au luat atitudine împotriva acestui scop mișel nu au ajuns prea departe, iar în unele cazuri nu au mai ajuns deloc niciunde, dacă ne întrebăm de ce, răspunsul e simplu: pentru că au fost singuri, unitatea poporului a lipsit și încă continue să lipsească.

Când vorbim despre patriotismul de pe meleagurile României ne este imposibil să nu amintim și de marele nostru poet Mihai Eminescu, care în marea sa operă, una din temele esențiale abordate este istoria. În comparație cu natura, care la M. Eminescu este eternă, istoria este locul schimbărilor și de aceea ea este înfățișată de către poet ca o expresie a strădaniei omului de a schimba destinul nefavorabil. Pentru Mihai Eminescu, în Scrisoarea III, putem spune că istoria apare indisolubil legată de patrie, evocând epoca lui Mircea cel Bătrân, lirica lui fiind permanent străbătută de sentimentul iubirii de țară și de revoltă față de cei care erau în acel timp la putere:
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”
(Scrisoarea III, Mihai Eminescu)

Mihai Eminescu, fiind redactor la „Timpul”, scria articole cu un puternic spirit critic la adresa celor aflați la conducerea țării pe atunci. Un fragment dintr-un articol apărut în 29 septembrie 1881 în „Timpul”, folosește ca argument o idee care apare și la Nicolae Filimon, aceea de opunere a boierimii – alcătuită din români luminați și patrioți – și a celei alcătuite din străini ajunși la îmbogățire prin lingușire, șiretlicuri și hoție: „Odinioară o clasă dominantă puțin numeroasă, incoruptibilă și păstrătoare a tradițiilor țării, azi, deasupra oameni îmbogățiți prin camete, prin specule, prin ruina altora…”.

Tezaurul de tradiții și obiceiuri ne definește ca români și consolidează identitatea noastră alături de cultura deosebită de care ne bucurăm pe plaiurile noastre. Identitatea românească a fost formată pe un substrat din amestecul elementelor dacice și romane, cu multe alte influențe. În plus, sub influența tradiției bizantine și slavone, românii sunt, de asemenea, singurul popor creștin ortodox dintre popoarele latine. O contribuție la identitatea sau la cultura românească au mai adus în diverse perioade și alte comunități etnice mai mici sau mai mari, stabilite în cursul secolelor pe teritoriul românesc, ca de pildă, în vechime cumanii, mai târziu romii, evreii, armenii etc., de asemenea reprezentanți repatriați ai ramurii aromâne a românilor. Cum familia este celula de baza a unei societăți, așa și societatea/ poporul încununat de propriile tradiții, este celula de bază a unei națiuni, a unei țări și, totodată temelia identității ca neam.

Dr. Călin Georgescu, președintele Centrului European de Cercetare al Clubului de la Roma, relata în prefața cărții Dacica Magna-Istoria ascunsă că este momentul „refacerii tuturor negocierilor din trecut. A tuturor înțelegerilor „secrete” care ne-au declarat slugi și servitori și „mâncare energetică” pentru alții mai puternici. Pentru că noi alegem, în prezent, să nu mai fim hrana nimănui. Ci să fim iarăși puterea care știm că suntem.”, punând mâna la ochi, nevrând să văd ce se întâmplă astăzi în țara noastră, sper și eu la un viitor în care poporul mânat de sângele acela patriotic care ne definește ca nație, să fie unit și să reușim să dăm deoparte ignoranța, care începând de la noi înșine și sfârșind la noi ca popor, ne împiedică să facem alegeri demne, drepte și libere. Sau altfel spus „Istoria pentru noi trebuie să fie un izvor nesecat de poezie sănătoasă, un şir de icoane sfinte de unde să căpătăm totdeauna învăţătură de adevăr şi insuflare de virtute.” – Ion Luca Caragiale, poate în cele din urmă vom reuși să ne construim istoria pe temelii sănătoase, împrejmuită de virtute, cu care nu-i vom face pe strămoșii noștri, care și-au vărsat sângele și și-au închinat viața pentru această țară, să se răsucească-n morminte, iar urmașii noștri să fie mândri că s-au născut pe plaiurile noastre mioritice, cu rădăcini în acest popor secular.

Bibliografie și siteografie:

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Declara%C8%9Bia_de_la_Alba_Iulia;
2. http://www.tribunainvatamantului.ro/marea-unire-a-romanilor-1-decembrie-1918/;
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cultura_Rom%C3%A2niei;
4. Mihai Eminescu -Literatura Populară. Editura Minerva, București, 1979;
5. George Cadar –Dacica Magna-Istoria Ascunsă, Editura Proema, 2016.