Primit pentru publșicare: 07 mai 2015
Autor: Marin IFRIM
Publicat: 07 mai 2015
În ultimii ani, am făcut mari eforturi ca să scap de prietenii prietenilor mei. Nu și de excepționalul publicist George Stanca, căruia, iată, acum, când împlinește o vârstă, la care e bine să iubești necondiționat viitorul, îi pun la vedere aceste rânduri de solidaritate frățească. Domnule Stanca, dragă „Giuleștino”, primește tot ce ți se cuvine, din partea aceasta de țară, cu ocazia faptului că, actele nației, spun adevărul, anume că, pe 7 mai 1947, ai descălecat printre certificatele de naștere ale celor ce cântă limba română direct din George Enescu. La mulți ani, Excelență. Aflat în criză de director-adjunct, la Teatrul ”George Ciprian”, prin 1998, Paul Ioachim m-a rugat să-i găsesc un șemi-șef de top. I-am propus câteva nume. Singura sa reacție, contondentă verbal , a fost la auzul numelui George Stanca: ”Tu vrei să mă faci adjunctul lui George”! Adevărul e mai mereu prin preajmă. George Stanca află, abia acum, grație acestei întâmplări neîntâmplătoare, a vârstei sale, vorba lui Shakespeare, cel din ”A douăsprezecea noapte”, că a fost la un centimetru de inefabil, cum frumos zicea cândva poetul buzoian Aurelian Mareș.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania