Primit pentru publicare: 23 iulie 2016
OPINII DE … MARIN IFRIM
Publicat: 24 iulie 2016
Redactor: Lucian MANOLE
Editor: Ion ISTRATE
Cunosc bine lumea actorilor. Şi a politicienilor. Dar şi a ”spectatorilor”. De colo până dincolo, există un compromis ieftin, românesc. Beligan a jucat roluri memorabile. A muncit enorm, fără să atingă vreodată genialitatea. Când a avut ocazia, a mâncat rahat cu polonicul din culise. S-a pârţâit profesionist. În văzul lumii şi al Marii Adunări Naţionale. Pe scurt, Radu Beligan va rămâne celebru prin îndârjirea cu care nu s-a lăsat scos de pe scenă. A jucat în cărucior. Nu de dragul artei, nu mai avea ce spune de peste 50 de ani, ci de amorul pamperşilor noilor impresari de teatru. Un actor onorabil, cu multe găuri în caşcaval, de care şi-au bătut joc toţi circarii din afara sau din exteriorul scenei. Bomboana de pe colivă, cred eu, a reprezentat-o acele onoruri militare dedicate acestui oportunist cu 75 de ani ”pe scenă”. Am auzit că există lege, prevederi speciale pentru astfel de onoruri. Foarte bine. Beligan le-o fi meritând. Deranjant este faptul că armata se bagă singură în seamă, că plăteşte, de ani şi ani, coroane, monumente, demonstraţii aeriene etc. din banii pensiilor schilodite ale omului de rând. Onorurile militare aparţin militarilor. Aşa e firesc. A jucat, cumva, Radu Beligan, vreun rol de general al serviciilor cu umeri în ghips? Angel radios, de ce au tras puşcile?
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania