Primit pentru publicare: 07 aug.2015
Autor: Marin IFRIM
Publicat: 08 aug.2015

OPINII DE MARIN IFRIM

Când Ștefan Bănică junior pune punctul pe i(ncultură)!

În turneu la Ploiești, în urmă cu 16 ani, pe scena imensei săli a Casei de Cultură, cu piesa ”Desculți în parc” de Neil Simon. Sala plină. Mulți tineri zgomotoși. Piesa este admirabilă, deja au avut loc peste 22 de reprezentații numai la Buzău. După vreo 15 minute, Ștefan Bănică Jr. întrerupe spectacolul, și, cu o seriozitate deloc trucată, cu o voce tare dureroasă, dar fermă, se adresează tinerilor zgomotoși. Citez din memorie: ”Suntem aici ca să ne facem meseria. Vă rog să ne respectați munca. Vrem liniște în sală, altfel, începând din acest moment, întrerupem definitiv spectacolul. Sper că m-am făcut înțeles”. Apoi, cu un calm greu de imaginat, ca la repetiții, a mai rostit doar atât:”Continuăm!„. În sală s-a făcut o liniște incredibilă. Mai târziu, la pauză, aveam să constat că experimentatul Ștefan Bănică Jr. fusese, totuși, afectat de acest incident. Actorii trebuiau să intre într-o pauză de 15 minute, nu înainte de a da, fiecare, câte un tur de scenă în jurul unei canapele. Numai Bănică trebuia să se învârtă de două ori, să-și ia mănușile de pe patul respectiv și să plece în culise. A dat o tură în plus, a realizat că greșise și parcă paralizase în mijlocul scenei. Într-o fracțiune de secundă și-a revenit și m-a întrebat scurt: ”Ce facem, cum ieșim din încurcătură?”. Eram mult mai descumpănit decât el, însă tot marele actor a găsit fulgerător soluția: ”Cheamă-i pe toți înapoi, nu mai urcă nimeni la cabine, continuăm jocul”. Actorii se îndreptau deja spre cabine fiind înșiruiți ca pe scara rulantă a unui market. S-au întors în scenă în câteva secunde. Nimeni nu a observat ”tăietura”, spectacolul a continuat în ritmul său firesc, bine strunit de niște actori pe care nu ai cum să nu-i iubești și să nu-i respecți. La sfârșit, aplauzele pentru Bănică Jr. au fost ceva mai accentuate. Pe merit, dar și ca un bonus pentru neprevăzuta întrerupere a spectacolului. Eu unul, așa ceva nu mai văzusem niciodată. Curajul și demnitatea ”Juniorului” explică autoritatea și respectul de care se bucură în rândul breaslei, ca să nu mai spun că, cel puțin generațiile mai vechi, au transferat pe cardul moral al acestuia toată simpatia și prețuirea pe care au avut-o cândva și pentru tatăl său, genialul actor Ștefan Bănică senior!