OPINII de… MARIN IFRIM. DE CE CĂRTĂRESCU NU ESTE EMINESCU!
OPINII de… MARIN IFRIM
DE CE CĂRTĂRESCU NU ESTE EMINESCU!
Ca să te cheme Mircea Cărtărescu, e nevoie de un întreg batalion literar (inter)naţional de critici literari de tot felul. Orice precizare în plus, e inutilă. Critici şi atât. În toate sensurile. Poetul Mircea Cărtărescu a fost distrus precum Ceauşescu. Prin slavă şi salvă. Cărtărescu a devenit o instituţie care eliberează, instant, certificate de cititor deştept. Dacă Mircea Cărtărescu va fi vreodată aureolat cu Premiul Nobel, se va destrăma şi mitul tichiei de mărgăritar. Acesta va fi înlocuit cu necesitatea nucleară a prezervativului la bărbaţii trecuţi de 99 de ani. Nenorocirea acestei ţări, nici mort, cetăţeanul Mihai Eminescu nu vrea să joace rolul poetului Mircea Cărtărescu. Şi invers! E o dilemă pe care numai Horia Roman Patapievici, ca reprezentant legal al filozofiei fizice pentru toţi, o poate desluşi. Luaţi numele lui Eminescu şi puneţi-l unde vreţi, precum în cer şi inclusiv în fundul pământului, e tot Eminescu. Luaţi numele şi toate celelalte cuvinte ale lui Mircea Cărtărescu. Aşezaţi-le unde vreţi. Nu se va întâmpla nimic. Apa curge. Şi pietrele tac în statui de plastilină!
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Criticii iterari, cu voie de la Știu Eu Cine, nu sunt critici dacă nu se cred Ion Maiorescu, marele critic ajuns prim-ministru, după ce a fost profesor de liceu și a ajuns în București, ministru-editor, tipărind (după ce a confiscat marea zestre eminesciană-cărți-manucrise…)o carte cu o poezie în trei variante, neputând alege una și alte două din caiete și foi eminesciene. Mai înainte criticse vehement literatra și publicistica din Ardeal, adică presa de limbă națională, presa apărută în condițiile unei mari și acerbe cenzuri maghiare, austro-ungare, că, vezi doamne, nu rspectă gramatica și celelalte reguli stabilite la Bucureștii marii propășiri naționale a marelui Principe , apoi Rege (vezi și nțelegerea de neamestec în treburile interne ale Austro-Ungariei! ion Maiorescu și mulți ca el și de după el credea , credeau și cred că ell-a făcut scriitor pe Mihai eminescu și deci merită gloria acestuia măcar spre a ajunge academicieni, minișri etc. Că nu este așa este faptul că Mihai eminescu a fost publica l Cernăuți și Oradea, că elev fiind, venind în urma închideri școlii din Cernăuți din cauza unei epidemii la Blaj, tinerii -școlarii- studenții-cărturarii l-au primit cu mare fervoare (vezi amintirile despe poet!). Nu uitați de Iustin Pop- Fiu (a demonstrat criticul Simuț), care îl vedea într-un Panteon Național (și nu murise, era înainte de 1889), de alte istrii lterare (Titu Maiorescu n- scris nici una!) și de prima teză de doctorat,TIPĂRITĂ LA BUDAPESTA! scrisă de preotul Miron Cristea, viitorul Patriarh, unul dintre făuritorii Marii Uniri (criticii de azi, nii cu cărțoaie nu privesc bine literatura de prste Prut, că nu-i scrisă pe Sena și alte ape vestice…) să revin, pe scurt. Având un Cenaclu un domn bucureștean și-a zis că-n el este și un Escu (vezi 15 pagini în Istoria literară, cât lui Mihai Eminescu!), iar restullumii (literare) nu contează! deci: LUME, LUME, UITE CE N-AȚI VĂZUT! Și lumea, interesată de bani, excursii, funcții…, a dat năvală (la Botoșani, la Paris, ba și prin Suedia…) În rest, tăcere…Am zis! Și adaug: după 1989, ilustrul, marele, nemaipomenitul…n-a mai făcut nici-o (mă rog, nicio) antologie, nici un (mă rog niciun) Cenaclu (mă rog, cenaclu) și nici o (nicio!) revistă…A primit totul de-a gata! Doar nu era să fie lăsat fără coledzi…