Primit pentru publicare: 04 mai 2015
Autor: Marin IFRIM
Publicat: 04 mai 2015

OPINII … de  MARIN  IFRIM

MARŞARIER, DOMNULE  DINU!

În  toată activitatea mea literară,  nu prea mi-am permis luxul să refuz multe lecturi. Nu i-am citit, nici mort, pe Nicolae Breban și, mai ales, pe Dinu Săraru. Cărțile lui Breban presupun  un meritoriu urcuș, prea himalaian pentru timpul meu limitat, iar despre Săraru, ce să zic, așa ceva nu există nici măcar în Braille. Și vorba ceea, a nimerit orbul Brăila mirosind brânza din virgulele lui Săraru, acest reprezentant al diabetului clorinat direct cum miroase. Să încep cu miștocăreala lui Săraru. Acest scriitor roșu, încă dinainte de a face crustă la tovarășul din care se trage, zilnic, înaintea apei. Mai abitir decât ISU, când e cazul, băieții lui Dan Voiculescu îl invită în studio pe acest clasic în timpul propriei ridicături:  Dinu Săraru, scriitor în viață, cu statuia în staulul măgarului din oglindă.  Rar se întâmplă să simți că vomiți doar la gândul că există mii și mii de Dinu Săraru în formă de stabiliment patriotic. Nu insist și nu-mi rămâne decât să zic: ”Marș înapoi, în statuia ta de vată de zahăr pe băț, domnule Săraru”.  În rest, numai de bine. Nimeni nu a putut jigni lumea moromeților, mai cu talent,  decât acest calp reprezentant al unor ”Niște țărani”…