Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

OPINII de MARIN IFRIM. Resemnare cotidiană

IfrimOPINII  de  MARIN  IFRIM

Resemnare cotidiană

 

    Au trecut 26 de ani de democrație originală. O democrație sălbatică, în care, cetățeanul, om de rând, crede că democrația e ceva mai presus de lege. O democrație în care, de asemenea,  statul acționează, în toate compartimentele sale, ca și cum el ar fi Dumnezeul acestei democrații de carton. Începând cu Decembrie 1989, odată cu inaugurarea zâmbetului capitalist,  de beton armat, al lui Ion Iliescu,  nu e întâmplare fericită pe care guvernanții să nu și-o fi asumat-o, chiar și dacă ar fi fost vorba despre o simplă ploaie venită la timp. Sau doar despre 8 centimetri de asfalt. Dacă, mâine dimineață, o femeie va naște șapte copii, prin jurul maternității mass-media vor roi guvernanții, că acesta e rostul lor, să-și facă vizibilă inclusiv flatulența electorală, nu numai fețele, date la întors, de la un partid la altul. La fel se întâmplă și în cazul unor tragedii. În 1989 au murit peste 1000 de oameni. Atunci, ni s-a inoculat ideea, că, dacă nu ar fi existat Iliescu, numărul morților ar fi fost de mii de ori mai mare. Matematică de securiști. Iliescu a salvat țara!? Să-l pupăm undeva, asta vor cinicii politicieni cu stângul pe cadența lui Stalin.  De atunci, din când în când, se mai întâmplă câte o nenorocire, câte un dezastru, după care apar aceste ființe necrofage, explicându-ne cât de preocupate sunt ele pentru a face rost de dricuri, de lumânări, de gropi etc. Când am văzut aceste figuri , și aici, la teoretizarea nenorocirii recentului incendiu din București, am renunțat la orice filozofare cotidiană. Am înțeles că, motociclistul mort, din acea coloană oficială, a lui Oprea, e deja istorie.   Oribil mi se pare și felul în care unele posturi de televiziune au confiscat această tragedie națională, moartea coșmarescă a celor 28  de oameni. Mai rău, spre bine meu , în ultima vreme, am inefabile dovezi, că, spre deosebire de vremurile lui Băsescu, acum sunt supravegheat la greu. Urmărit cu acte în neregulă. Eu, un fel de sulică frânaru, pericol de stat cu ochii pe lucrurile lor invizibilitate. Sâmbătă, 1 noiembrie 2015, mi-a fost răscolită intimitatea.  Se umblă în casele noastre ca-n bostănăriile sparte. Nu fac reclamații, ele ajung tot la ei. Am mai spus-o, România este o țară ocupată de securiști.

 

                                                                                                     

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

1 comentariu la acestă însemnare

  1. D.M. Gaftoneanu spune:

    …Distins d-le Marin Ifrim, aprecieri sincere pentru franchețe și basta notelor pesimiste pentru că de fapt sunteți un răsfățat al sorții care v-a așezat în segmentul extrem de îngust al oamenilor cu talent na(ra)tiv, cu o bună înțelegere a vremurilor complicate pe care le trăim și, rara avis, cu coloană vertebrală în opinii!
    Elevul Dvs. modest, D.M. Gaftoneanu

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania