Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

OPINII DE… MARIN IFRIM. RIMARUL CARE ESTE. RESTUL DINSPRE PUŞCĂRIE

IfrimOPINII DE… MARIN  IFRIM
Primit pentru publicare: 4 iunie 2016
Publicat: 5 iunie 2016
Editor: Olivian IVANCIUC

 

 

 

 

 

PRIMARUL CARE ESTE. RESTUL  DINSPRE  PUŞCĂRIE

    Pe 1 iunie, de Ziua Copilului, la o discutaţiune aproape tete-a-tete, între două foste feţe şi fese ale fostelor  servicii, eu fiind de faţă doar ca să-mi ia foc telefonul, transformat, pe loc, în buzunar, într-un fel de  sobă de teracotă, am aflat ce nu ştiau urnele. Citez un domn colonel de la mama lui de armată, pensioner la zi cu toate cele: ”Eu ştiu cine va fi primar al Buzăului. Vă spun cu precizie pe 6 iunie”. Mai mişto de atât, nu se poate. De unde zic că domnul cu cerul pe umeri ştia ce ştie orice pisică nepurtătoare de pamperşi. La ora la care scriu aceste rânduri, nu pot anticipa numele noului primar. Nu am cum nici dacă mi s-ar fi dat numele său pe sub bancă. Lista candidaţilor a fost destul de diabetică. Primii de pe listă sunt ultimii doi. În ordinea preferinţelor unui electorat compus numai din membri de partid. Din pesedişti defenizaţi şi din liberali depedelizaţi. Pielea de pe maţ. Noul primar al oraşului meu, primar al cărui nume încă nu mi-l bântuie intuiţia, va avea sau deja are în spate o cocoaşă de partid: zeci de sulifrici şi sulifrice din administraţie, bugetarii din secolul XX, ai lui Ion Iliescu şi cei 15 000 de specialişti ai Dreptei lui Emil Constantinesu. Buzăul actual e îmbâcsit de ghişee moarte, de fiţe ale apei meteorice, de panseluţe de oţel forjat şi urbisat. Fostul primar Constantin Boşcodeală, despre care nu mai ştiu absolut nimic, un om de o simplitate civică de apreciat, nu mai e de căutat prin gropile din asfalt. E uşor să schimbi un primar. Mai greu e să-i astupi gropile. Nu dau nume pentru că nu ştiu ce ştia domnul colonel de la începutul acestor rânduri. Vreau să zic, fără teama de a greşi mai mult decât greşelile greşiţilor noştri, că, începând de azi, şi până  în 2020, vom avea un alt fel de primar şi din ce în ce mai multe gropi în asfalt. De celelalte locuri, cele din cimitir, se va ocupa şeful spaţiilor verzi, Sfântul Petru Bura-Bura Da, şi tot biroul său cu îngeri în salopete Guard. Apropo, nu avem pietoni câţi băieţi din ăştia cu genunchii  blindaţi sunt prin interescţiile oraşului, mai ales dimineaţa, când, dacă-i vezi cum se umflă-n cafele miciunirizate, deja eşti mort de la natura umerilor panselate. Eu sunt optimist. Partidele, astea care sunt, cel puţin la Buzău, ca peste tot în această ţară, nu pot da primari decât cu delegaţie. Biologic. Pe bază de semnătură electronică şi nu numai. Fac un pariu, noul primar (spun asta azi, 1 şi 2  iunie 2016, fără niciun scop electoral, fireşte) nu va rezista în funcţie mai mult de o jumătate de an. Până la alegerile generale, adică până acolo unde vor avea acces numai cei care au acces. Coloneii Parlamentului. Lista viitorilor parlamentari de Buzău e făcută, are zvâc, e foarte tare. Cu sau fără acordul noului primar, porcăria  şi puşcăria va continua. Nici un cer nu e mai frumos ca albastrul cu ochi dotaţi politic. Haraşo! Peste tot e la fel, inclusiv în Bucureşti. Vom avea primarii pe care îi merităm, e doar o sintagmă de la Secu. În realitate, cu puţine excepţii, primarii noştri sunt primarii lor, inşi dotaţi cu un trecut blindat, secretizat, mefistofelic. Am toată încrederea în ei. Sunt făcuţi pentru aşa ceva. Începând de luni, după alegerile locale, vom avea ce nu merităm şi mai mult decât atât, peste încă vreo şase luni, la generale, de la colonei în sus Patria. Am spus încă de pe vremea ăluia cu şuviţă în vânt, România e ocupată de securişti. De vreo 70 de ani încoace.  Şi aşa mai departe!

 

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania