Primit pentru publicare: 19 iunie 2016
Autor: Marin IFRIM
Publicat: 20 iunie 2016
Editor: Georgică MANOLE

OPINII … DE  MARIN  IFRIM

UN  LAZĂR  FURIOS

Am probleme telectuale. Sunt atacat de un fost activist pcr, un l(o)azăr anume, unul care, în timpul vieţii sale culturale, doar a mâncat resturi ideologice şi s-a ocupat de principiul comunicant al stomacului. Mi se dă cu ditamai teatrul buzoian în cap, peste ceafă, peste deşte, peste locurile în care fostul partid comunist avea anusuri contra culturii. Un polip cultural, pretinde că a înfiinţat un teatru. Comuniştii nu au înfiinţat niciodată nimic durabil şi mai puţin decât atât.  Acest lazăr e şi el pe lista infinită a oamenilor la care am ţinut. Posesor de suflet. Scuipăcios pe propriul său rahat, ca să zic aşa. Suflet, ce mai încolo şi dincolo. Ca atare, după două decenii de la înfiinţarea unei instituţii de cultură, tovarăşul lazăr a dat în turbare. Simptome sunt multe. N-am timp de mofturile sale absolut ipohondre. Cu sau fără el, teatrul buzoian se năştea prin cezariană, ca să zic aşa. Era nevoie de un copil al culturii, în acest târg cu un singur intelectual: lazăr (de la Rusca Buzăului) …ca să vină vremea să fiu demolat din motive medicale de un pensionar care nu-şi merită statutul de om bătrân. Insul e negru în cerul piscului şi pliscului pentru că nu-i recunosc singurul merit pe care nu şi nu-l şi nul are. Nu a înfiinţat nimic, niciodată. Dacă intru în amănunte, pute a brânză. A brânză de ins nespălat sub izmene. A brânză de Spătaru. Ca să evit un pic vederea din  satelit, să nu spun cum se vede locul exact în care oaia a fătat nişte  lupi. Corvini tricolori. Lazăr e supărăcios de la natura sa. Am fost rugat să nu intru în niciun fel de dispută cu el. De parcă n-aş fi ştiut că dracul are dreptate tot timpul, că el face şi legea şi fărădelegea. M-am supus. Am tăcut vreo săptămână. Atât poate gura mea să ţină leucoplastul pe buricul ei. Nici nu ştiu cum naiba să închei supărarea mea pe acest lazăr. Toţi îmi spun să-l dau naibii. Nu pot. Şi nici nu sunt vreun cinic oarecare. Pe lazăr acesta trebuie să-l pun în locul celui din Biblie. Să-l sfinţesc.  E prea mic pentru a nu merita o astfel de rocadă. Biblia e plină de neamuri proaste. Lazăre, eu te-am făcut, eu te renasc. Mă doare sufletul, dar, sincer să fiu, sunt tare mulţumit că exişti. Parol!

Marin Ifrim