Nu ai cum să nu iubești
Casandra de la Ipotești,
Ce-a rămas în amintire
Un simbol pentru iubire.
Și de care avu parte
Chiar și dincolo de moarte,
Craiul codrilor albaștri
Azi, pribeag printre sihaștrii.
Ce își caută-n nemurire
Prima sa mare iubire,
Pe frumoasa lui Casandră
Cu aromă de mixandră.
Izvor sacru de lumină
În creația-i senină,
Mai ales întru’ amor
Unde-i infinitul dor.
I-a fost far și îndrumare
Pe a timpului cărare,
De a fi de-a pururi reavăn
Un luceafăr fără seamăn.
Iată cum, ca în povești
S-a consumat la Ipotești,
O idilă de altar
Ce-a rămas în calendar.
O Casandră și-un Mihai
Ce-au sfințit pe-al nostru plai,
Trăinicia-n armonie
Unui neam pentru vecie!
26.04.2017
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania