Mihai HORGA
P Ă D U R E A
Aburul ceţii se înalţă pe culmi,
Prin frunze las urme-n pădurea de ulmi
Aripile gândului zboară spre zări
Ochii-mi arunc peste vagi depărtări
Palmele mângâie, pline de dor
Pielea aspră si tare, a copacilor
Tulpina le-o îmbrătişez şi-un fior,
De vitalitate, mă-mbată uşor
Pădure frumoasă, tu viaţă ne dai!
De ce soarta-i crudă,de ce duşmani ai,
De ce sunt pe lume şi cozi de topor?
Pădurea-mi răspunde, cu foşnet uşor :
…………………………………………………
Când pui întrebări,sentimentele dor…
(Mihai Horga)
Similare