Primit pentru publicare: 02 Dec. 2017
Pamflet de Marin IFRIM
Publicat: 02 Dec. 2017
Editor: Ion ISTRATE

Într-o țară plină de mici dictatori, suntem în țara noastră!

 Ura nu are limite. Vorbesc, scriu și gândesc despre ură din ceea ce mi s-a întâmplat mie, din experiență proprie. Există creaturi de o sălbăticie ancestrală, inși la care ADN-ul nu a ”evoluat”. Nu au spirală. Dacă era după vreun astfel de pricolici, eram de mult cu melcul și liliacul pe burtă. Din fericire pentru neamul meu sunt un luptător. Nu mă bat cu pumnul în piept. Știu ce spun. Acum vreo trei ani, bine intenționat, un prieten îmi spunea că, din cauza exigențelor mele acut literare, voi rămâne singur. Corect! I-am spus că îmi doresc să rămân singur. Mendre! Meandre! Ca să vezi ce nu se vede. De ziua mea de naștere, de 1 Decembrie, am primit zeci de e-mailuri, sms-uri, apeluri telefonice, vorbe frumoase în plină stradă. Nu mă simt singur. Între 2009 și 2012, cât am publicat într-un ziar on-line, de fapt, în mai multe, pamflete politice și nu numai, am primit cele mai intense ”urări de bine”. Uneori, exact la miezul nopții, primeam câte un apel. Nu auzeam decât respirația unei fiare hăituite. Frica de sulime. La subsolul unui ziar on-line am fost jignit cum nu se poate mai calificat. Atunci mi-am dat seama că am dreptate și că nu trăiesc într-o lume normală. La apogeul intervențiilor mele pamfletare, mi s-a falsificat tot trecutul. Un trecut decent, onorabil și până la urmă, atât cât nu avea treabă cu siguranța lui pește, un trecut intim. Într-o dimineață, atunci când se degustă cafeaua, ceaiul etc. m-am pomenit pe internet cu o plastografie ordinară din care reieșea că aș fi fost colaborator al fostei securități. Un fost pușcăriaș, născut delator, îmi puseseră în cârcă o cocoașă umflată cu rahatul securității. Am fost șocat. Am primit și amenințări inutile. Am ajuns în spital. M-am întors mai întărit și mi-am zis că voi muri cu ei de gât. Cu de-alde Tudose de la Brăila și cu ăla nespălat pe dinți, von sau herr Dragnea. Mă uit la protestatarii de acum, din această lună plină cu sărbători. Sunt de acord cu aceștia. Total. Femeia aia din uterul primăriei capitalei intră în menopauză politică. Mi se pare corect. Cum spuneam, nu mă simt singur. Mă bucur că nu sunt mare șef într-o țară plină de mici dictatori. Mai durează. Nu vom scăpa de ei așa de ușor. Sau niciodată. E doar o treabă de profilaxie. Trebuie să stăm vizavi de aceste bacterii cosmice.  Nu au decât să ne urască. Trebuie să le arătăm acestor creaturi microscopice că suntem în țara noastră. Aici și acum.