Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

PANDELICA RADEŞ: UN SUFLET ÎŞI STRIGĂ DUREREA

Pandelica RadesPandelica RADEȘ

 

 

 

 

 

UN  SUFLET  ÎŞI  STRIGĂ  DUREREA


La hotarul țării mele, tot  privesc spre Cernăuți,
Și oftez, și plâng în mine, pentru verii neștiuți.
Am avut și eu bunică, precum au copiii toți,
Avui moși, avui mătușe, nu-i cunosc și-acum sunt morți.
Draga mea, bunică dragă, să mă ierți că n-am aflat,
Nici când moartă-ai fost pe masă, și nici când te-au îngropat.
O! mă iartă-a mea bunică! Ah, mă iartă, dacă poți,
Căci n-am ajutat ca limba-ți, s-o vorbească-ai tăi nepoți.
Vai! De-ai învia acuma, colo-n sat la Mihoreni,
Tu n-ai știi ce vor nepoții, când ți-ar zice „Dobrâi deni!”
Glasul tău și-a lui tătucu strigă din morminte reci
Că hotarul vă desparte și n-aveți liniște-n veci.
Glasul tatii-aud cum strigă din sicriul încă nou,
Să n-am brațe-ncrucișate, să pun umărul la greu!
Doamne, cât dorise tata să-și revadă neamul tot,
Însă n-a putut, sărmanul, că nu-i dase pașaport.
N-a putut să-și vadă sora, nici în drumu-i spre mormânt,
Și de-aceea sunt datoare, prin paternul jurământ
Ca să fac tot ce se poate pentru sfântul său pământ.
Facă Dumnezeu, dreptate! Deocamdată, spun, atât!

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.618 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5