Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Paradoxal: Lectura dăunează grav sănătăţii?

 Primit pentru publicare: 11 febr.2015.
Autor: Ion N. OPREA.
Publicat: 12 febr.2015.

 

Paradoxal: Lectura dăunează grav sănătăţii?

          De când cu ancheta printre cititori – Revista culturală formează oamenii? – discuţie începută în revista Luceafărul Botoşani din 9 octombrie 2014, primesc tot felul de semnale. Majoritatea susţinătoare a jurnalismului de calitate, mamă a cărţilor, opiniilor şi formatoare a caracterelor, dar şi altele, total defăimătoare a speranţei de bine în ceea ce este actul de cultură, încât parcă nu te mai poţi clarifica singur şi altul şi alţii trebuie să-ţi stea alături, să găseşti calea înţelegerii…

Se ştie, revista Timpul de la Iaşi, concluzionând o discuţie în domeniu, ea însăşi afectată prin ce se considera atunci, a promovat convingerea, nu de mulţi acceptată, că „presa, cultura în general, televiziunea, nu mai sunt tribune de formare şi educare, ci doar de informare, de dezvăluire” a ceva…

De aici, şi veştile triste despre dispariţia unor publicaţii de mare valoare, nu mai departe Dacia Literară de la Iaşi, revista de reconstituiri culturale, şi cocheta Apollon de la Urziceni-Ialomiţa, regretate de mine şi în Luceafărul. Dar şi bucuria, că orice ar face spiritul răului, jurnalismul triumfă, din el se nasc cărţile bune, iar revistele şi ziarele aflate la un moment dat în cumpănă fac, prin condeierii pe care îi au, să triumfe succesul lor la public. Luceafărul Botoşani este publicaţia, nu de azi de ieri, creatoare de autori de cărţi importante, cum se întâmplă şi cu cei care publică la Steaua-Cluj sau la Suplimentul de cultură a Ziarului de Iaşi. în mai fiecare revistă. Un concurs european de redactare de texte, organizat în februarie 2015, pentru tinerii jurnalişti, lansează ca temă de exprimare răspunsuri la întrebarea nu doar esenţială – cum poate răspunde Uniunea Europeană extinsă în faţa provocărilor viitorului – organizatorii urmărind să vadă modul în care ei, tinerii jurnalişti, văd lumea şi contextul social-politic în care trăiesc şi concep. Eveniment apreciabil este şi faptul că revista Timpul de la Iaşi, timp îndelungat distribuită gratuit, a revigorat şi din ianuarie 2015 este cumpărată în 200 de localităţi din România la preţul de 5 lei exemplarul, că la Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu” din Iaşi a fost lansat nr. 8 al Buletinului anual al Muzeului, o revistă muzeală de înaltă ţinută…

Veşti şi iarăşi veşti optimiste. Numai că, spuneam, iată reacţia unora la cultură, eu zic de loc sănătoasă.

„…N-am văzut niciodată oameni schimbaţi în profunzime, deveniţi mai inteligenţi din lectura de romane… Fiecare lectură amplifică doar şi conturează ceea ce eşti deja, nu te transferă în altă ligă. Dacă eşti deştept, ai să te faci şi mai deştept, dacă eşti prost, ai să te faci mai cult… ea este doar o hrană pentru minte şi corp, nu un praf magic, iar dacă e folosită în exces dăunează sănătăţii”, scrie şi citesc opiniile – ca bizarerii – într-o publicaţie ieşeană de sâmbătă, 24 ianuarie 2015.

Şi cu argumentaţie, tot acolo: „Apropo de această nevoie din urmă, cea fiziologică, mă distrează faptul că a fost interzisă afişarea revistelor cu femei goale pe vitrinele chioşcurilor, dar, în schimb, e liber la lectura cărţilor obscene peste tot. Ţin minte că după revoluţie, câţiva ani buni, era o delectare să te plimbi prin oraş, să treci pe lângă caşcarabetele de ziare. Nu mai aveai nevoie de nici un film XXX, de nici o „linie fierbinte”, totul era la vedere, femei goale te aşteptau în toate poziţiile, întinse pe toate gardurile, carne crudă cât încape, gratis. Până a venit o lege care le-a dat jos. Ei bine, aia a fost trist. Ne-a rămas doar lectura, dar oare această nu e cumva mai „periculoasă” decât pozele acelea?”

Cu „grijă” şi pentru lectura copiilor, scriitorul şi publicistul în cauză, temător al lecturii în exces, care dăunează sănătăţii, rămâne adeptul şi a raţionalizării lecturii acestora, al avertizării autorului şi editorului pentru înconjurul cărţilor cu un conţinut obscen, dar, doborât de libertatea momentului, tot domnia sa, ironic sau din convingere, solicită drum liber alături de accesul la cărţile cu limbaj şi descrieri porno, şi aducerea înapoi a revistelor cu femeile goale …şi că cererea sa este total serioasă, scriitorul în cauză, poate mâine câştigător a cine ştie cărui important premiu de opinie literară, – că şi bizareriile pot fi aducătoare de consistente trofee materiale -, se lansează în descrierea a ceea ce este   un act sexual filmat, citit sau închipuit.

Nu spunea el că lectura dăunează, grav zicem noi, sănătăţii?

Şi când un editor, permite reţinerea şi publicarea a asemenea gânduri, când Iaşiul are atâtea de rezolvat, fireşte, te întrebi, nu-i aşa, că în cazul de faţă, chiar jurnalismul cultural s-a îmbolnăvit faţă de cum îl ştiam, un mare şi important medicament pentru minte, inimă şi suflet.!

Ion N. Oprea



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 26 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5