În fiecare an, Sărbătoarea Învierii Domnului  sau a Paştilor aduce în actualitate şi o dilemă mai veche de exprimare, referitoare la forma corectă a termenului prin care denumim acest eveniment : Paşte sau Paşti  ? Sfântul Ipolit (170-236 ), prolific scriitor creștin, a scris lucrarea „Despre Paști”, în care înalță un adevărat imn acestei sfinte sărbători : „O, procesiune tainică, o, sărbătoare duhovnicească, o, Paști divin, tu cobori de la cer până la pământ și urci de la pământ la cer (…). Prin tine moartea a fost biruită și viața a fost dăruită tuturor oamenilor”. Folosirea termenului de Paşti este în deplină consonanţă cu scrierile Vechiului şi Noului Testament. Cartea Iosua menţionează, la rândul ei, că după intrarea în Canaan, iudeii au sărbătorit ,,Paştile ( nu Paştele ) în şesurile Ierihonului’’, iar a doua zi de Paşti au mâncat din roadele pământului acestuia azime şi pâine nouă (Iosua 5, 10-1). În ultima vreme se observă o tendinţă de a înlocui terminologia biblică cu denumiri şi expresii care denaturează sensul fundamental al sărbătorii. În reclamele comerciale, felicitările transmise şi chiar în vorbirea obişnuită este folosit termenul de ,,Paşte’’ şi nu Învierea Domnului sau Praznicul Paştilor. Din punct de vedere biblic, nu este potrivită nici urarea ,,Paşte fericit’’, pentru că Învierea Domnului este, prin excelenţă, sărbătoarea bucuriei, a luminii, a dragostei şi frăţiei. Explicaţii clare ne dă şi Dicţionarul explicativ al limbii române care precizează că este o ,,sărbătoare religioasă celebrată de creştini în amintirea lui Hristos, iar la evrei în amintirea eliberării acestora din robia egipteană’’.Filologul şi lingvistul George Pruteanu s-a preocupat de elucidarea termenilor care au creat neclarităţi în lumea vorbitorilor. Potrivit Dicţionarului Ortografic, Ortoepic şi Morfologic al Limbii Române (DOOM ), ,,Paşte’’ este forma acceptată la singular a substantivului propriu , în timp ce ,,Paşti’’ este forma de plural a acestui substantiv. Răspunsul clar oferit de DOOM este că, ambele forme- Paşti/ Paşte- sunt acceptate ca fiind corecte, dar trebuie avut în vedere contextul folosirii lor. De exemplu, este corect să spunem : ,,Un Paşte fericit ( dar nu ,, Un Paşti fericit’’). Pentru că este vorba despre trei zile de sărbătoare, putem spune, așadar, „Sărbătorile de Paști”, dar nu este greșit nici să spunem „Sărbătoarea Paștelui”. De asemenea, “Paştele cade, anul acesta, pe data de…” sau “Paştile cad, anul acesta, pe data de…”, “De Paşte/De Paşti vremea va fi frumoasă” sunt formulări corecte subliniază acelaşi George Pruteanu. Acesta își motiva răspunsul pornind de la etimologia cuvântului care provine din ebraicul „pesah”, adică pască. „Aşadar, Paşti e pluralul de la pască.  Termenii amintiţi se întâlnesc şi în literatura veche. La Coresi aflăm „Paştile” („Acestea sunt Paştile de bucurie şi de veselie”), ca şi la Varlaam („mieluşelul Paştilor”), dar în marea Biblie de la 1688 găsim „Paştele” („Va face Paştele Domnului în luna a doua într-a patrasprăzecea zi”). Venind mai încoace, la Coşbuc găsim ,,Paşti” (,,Era după Paşti şi era un timp bun”), dar la Negruzzi, Hasdeu sau Delavrancea, „Paştele”: iată un citat din Hasdeu: „Ţara mai întâi de toate; Paştele mai pe urmă!”). Şi la scriitorii moderni găsim ambele forme,care sunt deopotrivă corecte, una fiind percepută ca singular, alta ca plural”. În această zi de bucurie, de binecuvântare, de iertare, de pace şi împăcare, să ne unim mai înâi sufletele cu cerul, cu îngerii şi oamenii, cu strămoşii noştri şi cu cei care vor veni după noi şi să spunem ,,Hristos a înviat !,,