DOAR SĂ SPUNEM
De ce de mii de ani
râul volburos
dintre stânci
străbate vijelios
cu vârtejuri adânci
în cale a găsit
ceva deosebit?
Doar să spunem
ce ne doare
și simțim fiecare.
Timpul urcă
ca o nălucă
iar nepăsarea
care nu e simțită
ne usucă.
Doar să spunem
când norii se adună
timpul
e ca o mare în furtună
în toate câte sunt
pe acest pământ
și-n toate câte vor fi
zi de zi.
Doar să spunem.
o voce  tristă
ne anunță
că minciuna încă mai există
iar indiferența noastră,
ne apasă
pentru că
nu e o farsă.
Concret este timpul,
istoria-i clară.
dar minciuna
este amară.
Privim cu ochi triști și goi
pe toți admiratorii săi,
care slăvesc totdeauna
numai și numai minciuna.
Doar să spunem acum
când minutele fierb în fum
și în masele plastice
când copiii ne mor acum
în chinuri drastice.
Pentru tot ce se întâmplă
în fiecare clipă
trăită în zadar
să ne fie clar
că începe să ne fie frică.