Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    PASTEL DE MUNTE

    Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    PASTEL DE MUNTE

    Primit pentru publicare: 19 Febr. 2020
    Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
    Publicat: 19 Febr. 2020
    © Ciprian Antoche© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


    .

    PASTEL DE MUNTE

    .

    Au adormit în munți asinii lângă stâne
    Prea amorțiți de trudă, povară-i mersul lor,
    Și visul li-i mieros, păzit de-un mândru câne
    Ce-adulmecă sub strajă întinsul zărilor.

    Berbecii priveghează în staul printre oi
    Ce mieii cruzi își țin aproape de făptură,
    Un baci bătrân doinește o jale din oboi
    Tânjind la dorul său, un dor de bătătură.

    Aici, în creștetul de munte prea cărunt
    Îi șade cocoțată stâna cu blândele mioare,
    O alta-i înșirată colo, în vârful cel mărunt
    A muntelui fârtat cu muntele cel mare.

    În liniștea naturii presată cu sutane
    O liniște ce doare străfundul de urechi,
    Domnesc doar bacii antici și vechile sumane
    Cu-a lor povești de viață, sfințite-n trude vechi.

    Un tulnic cald se-aude în zarea depărtare
    Un altul îi răspunde vremelnic dintre văi,
    Toți câinii se întrec în larmă peste zare
    Gonind din codri gândul a lupilor cei răi.

    Doar stânele ocupă blândețea din natură
    Cu behăitul lor plăcut, ce-mbie spre-amorțit
    Și soarele adoarme, își stinge-a sa făptură
    Trezind cerata Lună să scalde în zenit.

    Dar baciul, gânduri are, la viața ce-i tot plânge
    Sătulă de durerea ce trupul i-a atins,
    Ar ține viața-n palme și răul lumii-ar strânge
    Să-i șadă la picioare, să vadă răul stins.

    Of, Doamne, câtă pace și liniște ce zburdă
    Ai plămădit cu vrere să am la stâna mea!
    De-ai lua și-ai coborî-o în vremea cea zăludă
    Trimite-o-n vale țării spre-a se scălda în ea.

    Ce-mi trebe mie pace și ce-oi face cu dânsă
    Când țara plânge lacrimi și un amar își duce?
    Urcă năpasta-n munte, adu durerea strânsă
    Și Doamne, fericirea, du țării să-mi apuce!



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5