Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Patria mea la 100 de ani

    ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
    Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

    Patria mea la 100 de ani

    Primit pentru publicare: 01 Sept. 2018
    Autor: Vasile GĂUREAN
    Publicat: 12 Sept. 2018
    Editor: Ion ISTRATE

     

     

     

    Străine,, să ştii, ţara mea, cea de azi,
    Născutu-s-a-n urmă c-un veac, pe când
    Uraganul năprasnic a pus mâniat la pământ
    Regate şi găunoase imperii, nesătui împăraţi.
    Nu toate jertfele lumii rodesc de îndată,
    Dar hărăzi Dumnezeu -Milostivul şi Bunul
    Ca sângele din Mărăşeşti, Mărăşti, trecători
    Şi Oituz, temelie să fie la iubita mea Ţară.
    100 de ani – cât o viaţă preabună de om !
    Însă gloria-ntreagă a noastră şi-oricărui popor
    Doarme-n vorbele spuse de Hamlet. „to be”,
    Adică „a fi”, căci SUNTEM, ştiind câte rele,
    Năprasne, urgii, pe drum mereu ne-au pândit.
    Da , FOST-AM şi FURĂM ŞI SUNTEM şi-OM FI
    De va vrea Dumnezeu. Lui Slavă-i aducem,
    Că SUNTEM, că liberi suntem, pe cât fiinţa
    Umană poate în lumea şi vremea aceasta să fie.
    x
    Dar azi, Neamul, purtându-şi Crucea pe calvarul istoriei,
    Îşi plânge feciorii plecaţi ori rămaşi,dezbinaţi în gâlcevi,
    Precum tracogeţii de Herodot pomeniţi, tracogeţii
    Zilei de-acum, ce îşi plâng neuniţi sfâşierea aşa
    Ca şi cum Duhul Sfânt zborul şi-ar fi luat de la noi.
    Însă Pacea şi dulce-Armonie din casă şi Ţară,
    Acolo-nfloresc unde creşte-orhideea Dreptăţii,
    Precum zis-a de trei mi de ani profetul Isaia,
    Nu unde sărută-se noaptea cu ziua şi unde
    Adevărului îi croieşte Minciuna haine de gală.
    Pacea îşi cântă mereu în trompeţi biruinnţa
    Când CINSTEA, ADEVĂRUL şi MUNCA, DREPATEA
    Şi LEGEA –ntr-o Ţară domnesc, stăpânesc.
    Azi nu mai avem Dumnezeu – Adevărul, căci
    Oricare ins, în propria-i ogradă are-un mărunt adevăr,
    De mâini omeneşti şi de gând păcătos plăsmuit.
    Călcătorul de Lege e-n drept să-ţi dea lege
    Şi-n vorbe mieroase de sfintele-i drepturi
    De om ticălos pe şleau îţţi vorbeşte, dosindu-şi
    Averea furată din lacrima celui sărman şi-oropsit.
    Pe stradă şi-ncasă Minciuna-ţi şopteşte, vorbeşte
    Cu glas şi culoare în Ţara cea plină de analfabeţi
    Cu nume de… Doctori şi ranguri înalte în stat.
    X
    Ceea ce fraţi şi părinţi adunat-au trecând prin
    Sânge şi Moarte, fiii de azi risipesc şi de zor
    Ascunse averi grămădesc, căci doar chipul
    Mai este de om, iar Banul vorbşete –mbrăcat
    În zdrenţele de adevăr ale Mamei Minciună
    Şi Sfântu Interes naţional, făr-a clipi, îl prefac
    În sfântu’ interes personal.
    X
    Doamne, cerescule Tată, nu-ntoarce-a Ta
    Faţă acum de la noi, cei bicisnici şi răi !
    Ridică dn neamul tău blând şi creştin
    Voievozi cari să te iubească pe Tine şi Dreapta-ţi Dreptate!
    Spulberă negura cea blestemată ce peste Ţară
    Se cerne, se lasă, căci mila Ta, veşnica-Ţi milă
    Nu-i de un an ori un veac, ci de mia şi mia de ani.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5