Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    PATRIOTISMUL SUB CONDEI

    ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
    Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

    Ciprian ANTOCHE
    Cenaclul DinOgor

    PATRIOTISMUL SUB CONDEI

    Cuvântul patriot s-a șters demult din neam
    Uitat și-ascuns de frica de-a nu isca-nfrățire,
    Ciocoii strânși sub stemă au tras doliul la geam
    Vânzând sub ochii țării și-a banului iubire.
    Ciomegele-au fost arse în focul nepăsării
    Și prunci născuți cu trudă își poartă jug de sclavi,
    Icoane au păianjeni și crucea apărării
    A fost vândută altor ce par a fi mai bravi.

    Dorm frați și câini alături și ling blide murdare
    Rămase din ospățul mai marilor prelați,
    Curg zdrențele din țară sub secete barbare
    Iar ciungii și meschinii sunt bravii noști bărbați.
    Mocirla zace-n aur, dar auru-i mocirlă
    Întinse lațuri aspre au ștrangulat norodul,
    Ce-au fost sutane-odată au suflet de codirlă
    Vânzându-și omenia, cântând sub furt prohodul.

    Miroase-a putregai în orice colț de urbe
    Statui s-au făurit din pleavă și neghină,
    Nu-i baci ce paște turma și nimeni să perturbe
    Tot amalgamul țării ce-n furt și jaf suspină.
    Nomazi suntem cu toții plimbați sub coviltir
    Din zări sărace nouă spre alte zări sărace,
    Am vrea trezi strămoșii ce dorm în cimitir
    Spre a le lua lor locul în criptele opace.

    Nu-s patrioți în țară, nu-i bardă de dreptate
    Nici licăriri de forță ce-ar rupe asuprirea,
    Iscoade-s la tot pasul, din doi-unu-i abate
    Recunoscut de Stemă și slugă-i păstorirea.
    Nu-i flacără ce arde, mocnită pentru luptă
    Căci frica se întinde în hoardele de lași
    Ce are cap plecat și forța-i este suptă
    De tremur și de foame, predate la urmași.

    Îți scriu popor ce dormi, condeiul aprig strigă
    Deșteaptă-te din zale, ridică-te să lupți!
    Nu mai lăsa nătângul să-ți fie ție rigă
    Iar tu, cu cap pe umeri, îți porți ițarii rupți.
    Îți ies coatele-afară prin găuri zdrențuite
    Și palmele-ți plâng sânge de trudă pentru țară,
    Alungă-n paloș ciuma și hoarde acolite
    Căci ți-a ajuns necazul și lunga ta povară!

    Dar țara doarme dusă, poporul hibernează
    Schilod în oase frânte și vlăguit de lene,
    Nu-i crai de curte veche, nu-i minte ce veghează
    Peste slinoasa pernă și sângele din vene.
    Pe ciung îl cară-n spate, pe hoț îl primenește
    Iar venetici de breaslă sunt cetățeni onoare,
    Tot strâmbul Europei în sat la noi sosește
    Ca pașă împănată venit doar să dezfloare.

    Cam câte genii albe ar fi să se mai nască
    În astă țară pură ce-i doarme conștiința?
    Că neamul nu-i de pleavă, că neamul nu-i de iască
    Și mai presus de toate ar trebui ființa.
    Cam câte genii astăzi vor fi drept necesare
    În calculul ce unii îl fac pe-a noastră țară?
    Și trebuiesc cu râvnă în moarte ajutare
    Spre a pricepe-n veci că neamul nu-i ocară?

    Cam câte genii râuri ar trebui să purgă
    Din sfântul nost pământ ce-a plămădit blestem?
    Și câte lacrimi scurse din ochii triști să curgă
    Pentru-a pricepe-n hături că noi români suntem?
    O nație lucidă, mănoasă și străveche
    Ce respectăm dreptatea și-avem nevoi, dureri
    Nu sclavi ce-s cumpărați, ori sunt vânduți pereche
    În ale lumii piețe de Marile Puteri.

    Ai carte și ai parte… e un dicton prea șters
    Ce nu ne reprezintă pe noi ca nații culte,
    Ci doar spre-a număra și-a separa din mers
    Oi albe rătăcite de cele negre multe.
    Cel patriotic este o oaie albă-n oase
    Ce rătăcită șade de gloata românească,
    Și drept urmare astăzi, ca multe oi mănoase
    Nu va putea străbate, nu va putea să pască.

    O turmă de oi negre ce-s sterpe de-a lor țară
    Cu lână încâlcită, murdară și-nglodată,
    Ce târâie scaieții în coadă prinși povară
    Vor complota cu lupul ce dă târcoale roată.
    Indiferent de stână, gândirea și năravul
    Nu vor schimba vreodată cum schimbă lupul blană,
    Ci vor trona cu râcă stricând din bun moravul
    Și-or înfrăți cu lupii vânzând alba cârlană.

    Normalitatea pândei e-atunci când atacată
    E turma liniștită ce-și paște iarba-n tihnă,
    Din oile ce-s negre, cea albă e marcată
    De ochi hulpavi de foame și colți fără odihnă.
    E evidentă pânda din depărtarea slugă
    Iar oile ce-s albe și rare și-s mai culte,
    Vor fi supuse grabnic și atacate-n fugă
    Decât norodul stânei de oi negre și multe.

    Patriotism lipsește, strivit încă din fașă
    Spre nu a naște genii ce-or cuteza să lupte,
    Poporu-și linge rana, ținut îi sub crevașă
    Trudind în brânci sclavia sub chipurile supte.
    Iar lanțurile-s grele, mai reci și mai fieroase
    Strivind tibia țării ce umblă fără-opincă,
    Pe palmele crăpate se văd șanțuri ce-s roase
    De muncă și de plânset, de dorul de tilincă.

    Condeiul cere țării să-și miște neputința
    Să-nvețe prunci din fașă pe-ascuns dacă-i nevoie
    A fi cu toții horă, patriotism dorința
    De-a învăța nainte de-a gânguri în voie.
    Ce ei n-au forță-n vine, ce ei plecat-au frunte
    Să nu predea-n urmași ca cutumă de neam,
    Ci să planteze-n dânșii puterea să înfrunte
    Recăpătându-și țara ce-odată o domneam.

    De nu vor fi oi albe mai multe decât negre
    Se va sfârși cu totul ce-i scump și românesc,
    A noastră limbă sfântă, tradiții ce-s integre
    Vor dispărea vândute la hoți ce ponegresc.
    De-or fi răzlețe oi ce dorm supuse-n stâni
    Cum dorm mărgele multe la gâturi ce port salbe,
    Se vor schimba doar bacii și lupii cei hapsâni
    Iar oi rămase-aceleași: oi negre… fără albe.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5