ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 02 Mai 2018
Cronică de Marin IFRIM
Cronică la Cronici
Publicat: 02 Mai 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

Pe bază de dat cu părerea peste umeri de ciment bine dozat. Numai de bine despre un Ceist în sinea țărișoarei. Raport la Mulcea României și un pic de sictir. Pardon!

Text cenzurat de o femeie supărată pe direcția literelor mele

N-am ce să zic, dl. Bre se poartă corect cu restul lumii. Aflu și eu precum toți care sunt în aflare, că dl. Bre a scris o carte. Sunt un pic reglat spre derutare. Dl. Bre, într-un timp foarte scurt și activ a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, aparținând de o Filială mai specială. Nu e treaba mea, sunt meritele sale incontestabile. Îi respect viața și valoarea humană, scrisul și gândurile pe care nu le știu. Fost peremist, fost militar cu ținută la dungă, dl. Bre, nu fac mișto, e un om onorabil. Un anonim genial! Dacă am greșit cu ceva spre el, îmi cer scuze. Nu toți suntem făcuți din același aluat. Din motive pro-politice m-am certat cu mulți prieteni. Ca atare, timpul trece și nu-l (nul) doare nici acolo de noi. Citesc cartea domnului Bre. Dl. Bre scrie cu convingere culturală. Cartea se deschide cu D. Zmană și se continuă cu E. Niculeniciescu. Nu știu de ce, nu-mi dau seama și nici părerea, dar nici nu pot trece lejer peste sintagma ”Multe virtuți literare s-au întrupat în buzoianul…”. E o afirmație incredibilă! Care virtuți, militare?! Nu vreau să scriu și să descriu. Acest virtuosz e la fel ca și a alții, pe cale de consecințe cazonă. Sper să nu ne întâlnim în Rai. Nu sunt un om care uită, dar și când uit nu se alege praful de memoria mea circumstanțială. Breb a fost pe sufletul lui Dinu Dulceagu, un scriitor excentric, constructiv, pe care nu l-am putut digera sub nicio formă de formol literar. Un arici. Treburile sunt mult mai subtile decât îmi pot eu imagina. Cartea dlui Breb e o chestiune reușită inclusiv tipografic. L-am găsit în acest volum pe A. P.  Vultureanu. Am lăcrimat. O carte ca și un fel omagiu, în care sunt prezentați, cu o seriozitate cazonă: M. C. Sava, Virgil Panait, Lucian M., L. Bel (!), Gina Z., Mihroxbobo, Dumitru I. D. , Ion R., Mircea Dinescu (aici nu prea înțeleg ce caută în carte acest bucătar al destrăbălării sovietice din 1989, un poet minor și la propriu și la figura(n)t, Victoria M. (o poetă unică), V. M. Tâț ( o doamnă lipsită de pardon, care mi-a dedicat un volum imposibil de incredibil, după ce am făcut pentru ea tot ce a fost posibil creștinește și mai puțin omenește). ”Personajele” lui dlui Breb nu au nimic cu comun cu intențiile sale constructive. Nu fac reproșuri nimănui, vreau doar să nu uit niște uitări. Eu am văzut mulți câini ”de apartament” educați în case boierești, care se deșartă  pe trotuare. Mă duc cu gândul la discreția pisicilor. Pe ”lista” lui dlui Breb sunt foarte mulți scriitori cu charismă și talent: Viorel Dinescu, Nicolai Tăicuțu, Violeta Stanciu, Ion Stanciu, Elena Radu, Simina Maria Savu (un copil superdodat, încă neînțeles de rabat), Dumitru Pricop, Marian Ruscu, Tudor Cicu, Marin Moscu, Artur Porumboiu, Ion Panait, Nicolae Gâlmeanu, Ion Nicolescu, Iulian Patca, Dumitru Brăneanu, Sorin Gabriel Șaguna (un poet damnat, o raritate, un înger descoperit de Alex Oproiescu și de dl. Breb, un actor care, dacă nu ar fi plecat în ceruri l-ar fi umilit inclusiv pe Shakespeare), Liviu Ioan Stoiciu (un poet de Nobel), Gheorghe Istrate (alt poet ceresc), Ion P. Iacob, Calistrat Costin, Florin M. Ciocea, Aurel M. Buricea, Florentin Popescu, Șerban Codrin (scriitorul care onorează limba română cu un discernământ intimidant), Ștefania Oproescu, Gheorghe Ene (unul dintre textualiștii de cumpănă al vremurilor noastre, alături de Gheorghe Iova), Mihai M. Macovei, Ion Nica, Valeriu Bistriceanu, Mihaela Malea Stroe, Virgil Diaconu (un poet râmnicean, scriitor în esență, care a înnobilat Piteștiul cu revista sa impunătoare  (”Cafeneaua literară”), Florin Dochia, Geo Galetaru, Dan Manolescu, Dem Iliescu, Nicolae Mihai, Nicolae Pogonaru, Petrache Plopeanu, Cristina Ștefan, Paul Spirescu, Viorel Savin, Constantin Petcu, Daniela Șontică, Mihaela Aionesei, Marius C. Nica, Ovidiu Cameliu Petrescu, Adrian Botez, Costel Bnoaica, Paul Blaj, Teo Cabel, Gheorghe Dobre, Flavia Adam, Ion Gh, Zaharia, Constantin Bucur, Emil Almășan, Octavian Mihalcea, Liviu Vișan și Antonia-Elena Moșog. Nu pot să nu recunosc că acest volum este unul de referință pentru literatura județeană. Nu pot să nu recunosc că în acest volum sunt prezentați și câțiva (sub)ofițeri ai fostei armate române. E treaba autorului, criteriile sale educate inclusiv cazon. La mintea mea ostil-literară în această carte nu ar fi avut loc nici 50% din eternizați. Am uitat să spun intenționat, sunt și eu prezent în acest volum. De bine! Cărțile, indiferent de cine sunt semnate, trebuie ”criticate” pe bune. Nimic nu e perfect când e vorba despre cuvinte. Aș putea să citez din gândirea critică a domnului Bre, câte ceva din spiritul său analitic. Sunt multe vorbe corecte în această carte. Mulți autori prezenți în aceste pagini nu prea sunt la locul lor meritat, nu prea există decât în sufletul acestui autor generos. E în discuție o carte de publicistică literară. O carte care are dreptul să existe, ceva care umple un ”gol” în cultura buzoiană. Felicitări! Aș putea să vorbesc despre mocirla literară locală, de felul în care am primit cartonaș roșu, după ani și ani de devotament civil unor cauze civile. Îmi e silă de toată clădirea din buricul satului Buzău. Să cânte Benon(e) Beton până o răguși la micitir, la cimitir, cel care crede că orașul meu e degetul său mic.. Alte cuvinte nu mai am, mi-am întors pe dos buzunarele. Sunt falit. Mai zic odată de la mine însumi: ”Felicitări” domnule col. Bre! Să vă trăiască umerii și tot ce aveți în dotare. Sunteți (și) scriitor. Treacă de la noi, de la amândoi. Pace pentru război și invers, știți despre ce e vorba. S-ar putea să trăiți o sută de ani. Să fie primiți. Scrisul vă (pre)lungește viața. Vă înțeleg. Trăiți pe o planetă artificială. Scriitorii se nasc soldați, nu colonei. Și încă ceva, cum vă permiteți să cronicați toți zeii literaturii române din postura dumneavoastră de lipsă de istorie literară amănunțită? Niciun profesor de limba și laba română nu ar face așa ceva.  Grosolănia peremistă aici înverzește. Vă rog să priviviți și să citiți acest text precum un pamflet îngrășat și îngroșat la meclădonald. Nu mă pot ridica mai mult de atât. Nu sunt patriotul care existați. Colonel al porumbului. Să vă trăiască patria și să publicați cărți mai mult decât analfabetul Nicolae Iorga. Meritați orice, inclusiv un pic de dispreț neoficial. Deja sunt în aer. Să vă fie de bine. Inclusiv pe chiristigii sau la noul sediu al chiristigiților. Vă pup pe umeri. Sunteți genial. Când mi s-a oprit respirația publicistică, am fost anunțat și întrebat dacă sunt de acord să existați pe undeva pe lângă mine. Ce ar fi contat un avort literar în plus? A contat! Să vă fie încă de-o tinichea! Grație unor păreri contrare mie, acest text nu ar fi trebuit publicat. Nu vreau să-mi pară rău, după ce voi muri, că nu am vorbit și scris când se dădea ora exactă în timpul meu pământesc. Spre deosebire de micimea dumneavoastră galonată, eu sunt un fost caporal care nu execută decât ordinele Celui de Sus. Voi găsi și scrisorica emai-lată trimisă mie, o voi publica deasupra unui răspuns consistent. Am motive motivate. Surprize!