Pe o bancă de întoarcere
Stai cu tine: ,,ce-a fost cândva?”
Și regretul din refacere
Îți șoptește: „Nu întreba!”
Căci nimic nu poți schimba!

Pe o scară de lumină,
Îți urcă timpul, dar nu și tu,
Căci o viață e prea puțină
Pentru-un drum fără atu.
N-ai un passe-partout!

Vântu-ți bate-n ceasul vechi,
Scuturând lacrimi, curg în bocet
Valuri – valurile, în perechi,
Din nemărginitul scâncet.
E un veșnic cântec!

Mai ceri vieții trei secunde?
Să-ți îmbraci un vis uitat,
Să nu mori-n doruri crunte
Și cu sufletu’ nemângâiat.
În zadar, totu-i nelimitat!

Pe o frunză de hârtie,
Scrie-ți viața fără strajă
Și regretul să te îmbie
Să-ți trăiești tăcerea-n vrajă.
Vei vedea că ești-n mreajă!