Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
PE UN COLNIC
Pe un colnic cu o poiană de flori am urcat,
Loc deosebit care m-a fermecat
Și în tihnă până în suflet mi-a intrat
Toată frumusețea de pe-acest pământ adorat.
.
Era o vreme prielnică,încântătoare,
Soarele abia se vedea în depărtare,
Să plec de acolo nu mă înduram
Prea dragi îmi erau toate și le iubeam.
.
O,ce grădini,ce livezi mirositoare,
Pajiști împovărate adesea de floare,
Pământ negru,inundat de grâne aurii,
Colindate de-o mulțime de ciocârlii.
.
O lumină dulce peste tot se întinde,
Fărâmi de vise îmi apar în minte,
Munții negri de brazi strălucesc în depărtare,
Toate-s mărturii pline de încântare.
.
Dar sunt atât de mici zilele mele,
Încât nu se mai întoarce niciuna din ele,
La fel de mici,în locul lor,vin altele,
Iar eu orbecăiesc ani de zile printre ele.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania