Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Pe urmele lui Mihai Eminescu (II)

Casa ,,Petrache Cristea”

Sediul Consiliului Judeţean, unde a lucrat Mihai Eminescu în calitate de „secretariu”, pe 7 noiembrie 1864, se află în casa lui Petrache Cristea, casă care avea trei nivele şi care era cea mai importantă clădire din oraş.
Acelaşi Ştefan Emilian a desenat şi această clădire care la primul etaj avea amenajată şi o sală de spectacole, numită „Teatrul Petrache Cristea”, înzestrată cu scenă, două rânduri de loji, parter, galerii şi alte anexe. În această sală au avut loc spectacole de teatru începând din anul 1860.
Aici, în această sală au fost date mai multe spectacole de către diverse trupe de teatru conduse de Fany Tardini, Vlădicescu, Popescu etc. Pe această scenă a cântat renumita artistă pariziană Adelina Patti, de la Opera din Paris, în anul 1865. Tot aici este posibil ca şi poetul să fi vizionat multe dintre reprezentaţiile trupelor de teatru. În stagiunea din 1869 – 1870, antrepriza teatrului a fost acordată actriţei    Fanny Tardini.
Tot în această sală, la 15 decembrie 1887, trupa de teatru Fany Tardini – Vlădicescu dă o reprezentaţie în folosul poetului bolnav, care nu poate participa la spectacol. Spectacolul a avut loc la iniţiativa Sofiei Frank, soţia primarului, la 19 decembrie 1887. Spectacolul a fost prezentat de către artistul I.D. Ionescu, în urma căruia s-a încasat suma de 646 de lei pentru ajutorarea lui Eminescu.
Această clădire, construită la 1860, a suferit multe modificări şi reparaţii şi a găzduit mai multe instituţii de cultură: prima tipografie din Botoşani, una din primele librării, sediul Societăţii „Armonia” şi atelierul primului artist fotograf Jean Belig, cel care l-a imortalizat pe poet, în ultima sa fotografie, precum şi casa copilăriei sale de la Ipoteşti. În ultima perioadă clădirea a adăpostit cinematograful „Melodia” până la regretabila ei demolare, în anul 1983.
Ca o ironie a soartei, în anul 1887, Consiliul Judeţean Botoşani, la care lucrase poetul cu 22 ani în urmă, va ezita mult până să-i aprobe o subvenţie de 120 de lei pe lună pentru a avea cu ce să-şi ducă zilele şi să-şi caute de sănătate.
Motivul principal, spunem noi, este că fondurile de care dispunea consiliul erau foarte mici pentru reconstruirea oraşului mistuit de focul din 3 iunie şi au fost necesare intervenţii la guvern pentru repararea bisericii Uspenia şi a altor instituţii.
Astăzi, clădirea care a adăpostit teatrul ,,Petrache Cristea” şi sediul Consiliului Judeţean, unde a lucrat şi Mihai Eminescu nu mai există. Se cuvine, măcar montarea unei plăci cu o inscripţie care să amintească de legătura locului cu poetul.

BT9 
Clădirea ,,Petrache Cristea”

Un alt local unde s-au dat spectacole de teatru a fost şi casa ,,Sommer” situată pe calea Naţională, vis-a-vis de Biblioteca Judeţeană ,,Mihai Eminescu”. Aici, în anul 1869, a dat reprezentaţii trupa de teatru condusă de M. Pascaly, în care Mihai Eminescu era sufleor. După aceste reprezentaţii M. Eminescu rămâne acasă, urmând să plece la studii la Viena. Această clădire a fost reconstruită aşa cum arăta iniţial şi găzduieşte astăzi cinematograful ,,Clasic”. Pe o plăcuţă de alamă este inscripţionat textul: ,,Octombrie 1998 / 160 de ani de teatru în limba română la Botoşani / În această clădire    şi-a încheiat, în anul 1869, cariera teatrală / Mihai Eminescu, / sufleur în trupa lui Mihail Pascaly”.
BT10
Casa ,,Sommer” din Botoşani

Un an de suferinţă la Botoşani în 1887

La 10 aprilie 1887, Mihai Eminescu, este externat de la Bolniţa Mănăstirii Neamţ, unde fusese internat la 9 noiembrie 1886 pentru tratament, şi vine la Botoşani pentru a beneficia de îngrijirile surorii sale, Harieta.
Aşa după cum scrie Ion Păun-Pincio în „Eminescu la Botoşani”, imediat după venirea sa la Botoşani, poetul „Era voinic şi vioi. Fără barbă şi fără mustăţi, părea foarte tânăr şi parcă nu-mi venea a crede că acesta este omul, că acesta e poetul care a suferit atâta”.
Aici, la Botoşani, Eminescu locuieşte cu sora sa într-o casă cu două camere, cu chirie, de pe strada Sf. Nicolae (azi strada Puşkin), la nr. 8, lângă biserica Sf. Nicolae, la Frangolea, rudă cu Samson Bodnărescu. Aici îl aştepta şi sora lui, Aglaia, care venise de la Cernăuţi ca să-l vadă.
La 3 iunie 1887, un incendiu transformă în cenuşă sute de case, cartiere şi dughene din centrul Botoşanilor, fiind ameninţată şi casa unde locuia Harieta Eminovici. Intervenţia pompierilor fereşte de foc casa unde locuiau, căci după cum spune Harieta: „…patul cu nenorocitul meu frate rămăsese în casă; ce puteam face cu el, care este într-o slăbiciune de nu se poate ridica singur?”.
Pe 20 noiembrie 1887, poetul se fotografiază pentru ultima dată, la fotograful Jean Bielig ce avea atelierul la parterul clădirii ,,Petrache Cristea” de pe Calea Naţională nr. 224.
Astăzi, casa unde a locuit Mihai Eminescu un an de zile nu mai există dar locul este marcat lângă biserica Sf. Nicolae, la nr. 8, cu o placă memorială pe care scrie: ,,În această curte cu tei a fost casa în care a locuit Harieta, sora lui Mihai Eminescu, şi unde în anii 1887-1888 l-a îngrijit pe poet în timpul covalescenţei sale”.

Parcul ,,Mihai Eminescu” Botoşani

Un alt loc din Botoşani care aminteşte de Mihai Eminescu este parcul Vârnav, astăzi el poartă numele poetului. Parcul funcţiona începând din anul 1870, când intrarea pentru populaţie devine liberă. La 27 octombrie 1873, edilii urbei Botoşani au cumpărat de la Nicu Vârnav casa cu grădină, vie şi livadă pentru folosinţa populaţiei. În 1886 via este desfiinţată pentru mărirea parcului apoi a fost demolată şi casa şi plantaţi noi arbori şi a luat denumirea de grădina Belvedere. Un grădinar a fost angajat permanent pentru îngrijirea parcului. În acest parc al oraşului poetul venea deseori, în perioada 1887-1888.
BT4 
Grădina Belvedere – CPI din 1920

BT6
Grădina M. Eminescu – CPI 1930

Ion Păun – Pincio, într-o scrisoare, descrie plimbările poetului prin parcul Vârnav: ,,Se furişa în singurătatea aleilor din grădina Vârnav. Se oprea în loc şi asculta cîntecul păsărilor, apoi se pleca de culegea cărăbuşi, îi punea în palmă şi stătea cu mîna întinsă, pînă ce îşi luau zborul, în vreme ce deasupra lui tremura liniştit florile albe, pe care el atît de mult le iubise şi cădeau molcom pe dânsul, cădeau lacrimile primăverii…”.
În anul 1932, parcul Vârnav devine parcul Mihai Eminescu, unde este strămutat bustul poetului din faţa Şcolii Marchian pentru a aminti că poetul a găsit loc de refugiu aici, în timpul şederii sale la Botoşani. Acest bust, realizat de sculptorul Ion Georgescu, în anul 1890, este primul bust din ţară al poetului, realizat prin grija studenţilor universitari din Iaşi şi Bucureşti, care au adunat fonduri pe liste de subscripţie. Pe soclul din marmură este inscripţia: ,,Poetului Mihai Eminescu 1850-1889. Studenţii universitari români din Bucureşti-Iaşi. Omagiu şi admiraţiune”.
S-au inscripţionat şi versurile:
„Vremea trece, vremea vine,
Nu spera şi nu ai teamă,
Toate-s vechi şi nouă toate           
Ce e val ca valul trece
Ce e rău şi ce e bine                     
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu te-ntreabă şi socoate;              
Tu rămâi la toate rece”.

Eminescu şi gara C.F.R. Botoşani

Gara C.F.R. din Botoşani este un loc pe unde şi-a purtat paşii şi poetul Mihai Eminescu. Gara a fost construită în anul 1870, odată cu linia ferată Botoşani – Leorda – Vereşti, linie ferată ce a făcut legătura între Botoşani şi Iaşi şi cu linia ferată austriacă prin Burdujeni. Primul drum făcut de Mihai Eminescu, cu trenul de la Botoşani a fost în 30 august 1871, când poetul face o vizită societăţii ,,Junimea” din Iaşi, după manifestările de la Putna. Tot în gara din Botoşani poposeşte poetul la 13 august 1876, când vine la înmormântarea mamei sale, sau în 10 aprilie 1887 când se externează de la sanatoriul de la Mănăstirea Neamţ.
Botoşăneanul Vladimir Şardin, în cartea sa ,,Din trecutul Botoşanilor. Figuri dispărute” din 1929, descrie cum l-a cunoscut pe Eminescu în 1887 care-l vedea deseori în gara Botoşani.
BT21 
Gara Botoşani – CPI 1923
Astăzi gara Botoşani este la fel ca în timpul când poetul pleca sau sosea cu trenul de la Iaşi, Bucureşti sau Cernăuţi. Se cuvine ca o placă memorială să amintească de aceste popasuri ale poetului în gara Botoşani

Alte locuri ce amintesc de Mihai Eminescu

În municipiul Botoşani mai există şi alte locuri ce amintesc de Mihai Eminescu, de viaţa şi activitatea sa, dar şi de cinstirea poetului după stingerea sa din viaţă.
♦ Unul din aceste locuri este Spitalul ,,Mavromati”, fost spitalul Sf. Spiridon unde poetul a fost internat pe 29 mai 1887, pentru o perioadă de trei zile de către prietenii săi Miron Pompiliu şi A.C. Cuza, într-o cameră ,,cu totul separată şi cu un om de seviciu exclusiv al lui care nu se mişca de lângă el, dându-i o îngrijire din cele mai delicate mai omenoase”. Spitalul unde a fost internat poetul a fost închis în timpul crizei economice din 1929-1933. Acest spital care avea 30 de camere era pe Str. Bulevard aproape de parcul Belvedere (Vârnav), unde acum este construit complexul comercial Modern.
BT19
 Clădirea Spitalului Sf. Spiridon

 ♦ Hotelul Moldova din Botoşani, aflat pe Calea Naţională, vis-à-vis de teatrul ,,Petrache Cristea” a fost locul unde şi poetul Mihai Eminescu şi-a purtat paşii. Acest lucru se întâmplă în vara anului 1872, când Eminescu participă la o agapă în restaurantul acestui hotel împreună cu Toma Micheriu, Nataliţa sora lui şi Andronic Ţăranu. Toma Micheriu (1858-1892) a fost un rrom de origine transilvăneană, născut în 1858 şi care a urmat studiile muzicale la Munchen şi apoi la Viena, bursier al guvernului român. A studiat violoncelul şi compoziţia, devenind un virtuos al acestui instrument.
Mihai Eminescu îl cunoaşte pe Toma Micheriu la Viena, unde era şi el student la universitate. În vacanţa de vară a anului 1872, Eminescu se întâlneşte la Botoşani cu Micheru şi organizează o seară împreună cu Nataliţa, sora acestuia, la hotelul Moldova.
Din cauza lipsurilor materiale, Micheriu este nevoit  să-şi întrerupă studiile şi îi cere sprijinul lui Eminescu, pentru a interveni pe lângă Titu Maiorescu, pentru a-l ajuta.
În luna august 1872, Eminescu îi scrie o lungă scrisoare lui Titu Maiorescu, în care îi cere ajutorul pentru a-l susţine pe violonist, pentru a da un concert la Iaşi şi cu fondurile adunate să poată continua studiile. În urma acestei scrisori, Maiorescu îi acordă lui Toma Micheriu, când era ministru, o subvenţie, în martie 1875, subvenţie care va   constitui cap de acuzare împotriva criticului în procesul miniştrilor din guvernarea conservatoare.
BT18
 Clădirea Hotelului Moldova – Botoşani

Toma Micheriu va muri de tânăr în 1892 la vârsta de 34 de ani, muzica românească pierzând un muzician de mare talent. Cu câteva luni înainte de moarte, guvernul român îi conferă medalia „Bene Merenti” clasa I-a, ceea ce Eminescu nu reuşeşte să obţină (Anuarul Oficial al Min. Instrucţiunii Publice pe anul 1898-1899, pag. 241).
Hotelul Moldova, primul hotel din Botoşani, a fost inaugurat în anul 1850 şi număra opt camere, restaurant, grajduri pentru cai. Aici a intrat poetul în vara anului 1872 dar şi în anii 1887-1888, când a stat în Botoşani în locuinţa Harietei. Locuinţa poetului nu era departe de acest hotel şi Eminescu împreună cu Scipione Bădescu mergeau împreună la câte un chef aşa cum susţine Harieta în scrisorile ei către Cornelia Emilian din Iaşi. În locul unde odinioară exista acest hotel poate fi amplasată o placă comemorativă care să amintească de trecerea poetului prin acest loc.
Poşta din Botoşani a fost un loc unde Mihai Eminescu poposea deseori pentru expedierea scrisorilor mai ales în perioada 1887-1888. Tot de aici poetul îşi cumpăra scrisorile şi mărcile poştale. Localul acestei poşte era în casele lui Emanoil Vasilievici de pe strada Sf. Voievozi, în continuarea Str. Sf. Nicolae, deci foarte aproape de locuinţa poetului. În toamna anului 1887 acest local a fost cedat pentru liceul de fete ,,Carmen Sylva”. Poşta s-a mutat în alt local în anul 1909. Andronic Ţăranu, care-l cunoştea bine pe Mihai Eminescu, a lucrat ca telegrafist la poştă şi-l va întâlni pe Eminescu, în perioada 1887-1888, venind să-şi pună scrisorile la poştă. El chiar locuia pe aceeaşi stradă cu poetul. Andronic Ţăranu va scrie, mai târziu, despre perioada în care a stat poetul la Botoşani.
BT22
Casa Vasilievici – localul Poştei în 1887
Casa de Economii Botoşani era locul unde Mihai Eminescu intra de multe ori în perioada de suferinţă aşa după cum spune şi Ion Păun-Pincio: ,,Într-o zi ploioasă de toamnă, poetul…se învârtea jur-împrejurul casei de economie. Era foarte neliniştit. Trebuia să intre înăuntru pentru a primi, paremi-se, oarecare sumă de bani. A stat mult în ploaie. De câteva ori a dat să intre…De câteva ori s-a întors de la uşă”. La această casă de economii, Cornelia Emilian din Iaşi îi depunea poetului banii strânşi pe listele de subscripţie. Când poetul avea nevoie de bani venea la casa de economii şi-i scotea. În luna decembrie 1887, în urma reprezentaţiei de teatru, dat în folosul său, poetul primeşte de la A. Vlădicescu şi Scipione Bădescu banii semnând adeverinţa: ,,Am primit, prin d-nii A. Vlădicescu şi Scip. Bădescu, suma de şase sute patruzeci şi şase lei, dintre cari 246 în numerar şi patru sute în chitanţa casei de economie şi împrumut din Botoşani, ca produs a reprezentaţiunei de marţi, 15 Decemvre, dată de trupa dramatică a d-nei Fany – Vlădicescu pentru folosul meu – Botoşani, 17 Dec., 1887 – M. Eminescu” (Curierul Român). Din păcate, nu putem şti unde era clădirea care găzduia casa de economii, unde poetul se ducea deseori pentru a ridica micile sume de bani necesare traiului.
♦ Pentru cinstirea lui Mihai Eminescu, botoşănenii au acţionat pentru realizarea unor busturi, denumirea unor străzi sau edificii culturale primind numele poetului ele amintind de perioada de viaţă şi activitate la Botoşani.
Un liceu ,,Mihai Eminescu” poartă numele poetului, unde în anul 1987, la împlinirea centenarului s-a instalat bustul poetului realizat de sculptorul ieşean Richard P. Hette. Pe soclu este inscripţionat: ,,Mihai Eminescu 1850-1889” şi versurile: Când amintirile-n trecut / Încearcă să mă cheme, / Pe drumul lung şi cunoscut/ Mai trec din vreme-n vreme/  (M. Eminescu – Când amintirile).
BT14 BT15 BT12
              Bustul lui Eminescu de R.P                Bustul lui Eminescu de               Bust din bronz de Ovidiu
              Hette – Liceul M.Eminescu                      D. Pasima-2001                           Maitec – 1968
La 14 ianuarie 2001, în cadrul manifestărilor dedicate lui Mihai Eminescu, a fost dezvelit bustul din piatră al poetului, bust sculptat de Dumitru Pasima. Bustul este fixat pe un soclu de beton placat cu marmură. Este amplasat în parcul din faţa Casei Tineretului din Botoşani.
Cel mai frumos bulevard din Botoşani, bulevard ce străbate oraşul, cu clădiri vechi de patrimoniu şi cu Parcul ,,Mihai Eminescu” se numeşte şi el Mihai Eminescu. Pe acest bulevard se plimba Eminescu, în 1887, în drum spre parcul ce-i poartă astăzi numele.
Biblioteca Judeţeană Botoşani poartă şi ea numele poetului. Aici au loc, de două ori pe an, pe 15 ianuarie şi 15 iunie, manifestări culturale dedicate lui Mihai Eminescu şi se editează câte un volum de ,,Studii eminescologice”. Secţia de ,,Colecţii Speciale Mihai Eminescu” posedă un bust din gips, donat bibliotecii, odată cu cele 15 mii de volume, de către colecţionarul I.C. Rogojanu.

Ing.Nicolae Iosub, Botoşani

Bibliografie:
1. Vladimir Şardin, Din trecutul botoşanilor. Figuri dispărute, Tipografia B. Saidman, Botoşani, 1929;
2. Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie, Ed. Minerva, Bucureşti, 1977;
3. Ştefan Ciubotaru, Istoria Bisericii Ortodoxe Botoşănene, 2000;
4. Augustin Z. N. Pop, Contribuţii documentare la biografia lui Mihai Eminescu, Ed. Academiei, 1962;
5. Artur Gorovei, Monografia oraşului Botoşani, Instit. de Arte Grafice ,,M. Saidman”, Fălticeni, 1925;
6. Caietele Mihai Eminescu – I-V, 1980;
7. D. Ciurea, Moldova sub domnia lui M. Sturza, 1947, Iaşi;
8. Kiriac Dragomir, Ştampilografie poştală, 1990;
9. Ştefan Ciubotaru, Caleidoscop botoşănean, Ed. GEEA, Botoşani, 1995;
10. Nicolae Iorga, Eminescu, Ed. Junimea Iaşi, 1981;
11. Cristina şi Victor Crăciun, Eminescu – Înfăşurat în manta-mi, Ed. David, Chişinău, 1999;
12. Ionel Bejenaru, Dicţionarul botoşănenilor, Ed. Moldova, Iaşi, 1994.
13. D. Vatamaniuc, Eminescu în corespondenţă, Ed. Muzeului Literaturii Române, 1993;
14. Victor Crăciun, Mihai Eminescu şi locurile natale, 1971.
15. Octav Minar, Eminescu comemorativ, Iaşi 1909.
16. Ştefan Ciubotaru, Monografia oraşului Botoşani, Ed. Axa, Botoşani, 1997;
17. Zilele Mihai Eminescu, Sesiune de comunicări ştiinţifice, Botoşani, 1969;
18. Eugenia Greceanu, Ansamblul urban medieval Botoşani, Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti, 1981;
19. Cristina şi Victor Crăciun, Ei l-au văzut pe Eminescu, 1989;
20. Barbu Lăzăreanu, Cu privire la Eminescu, Ed. Cultura Românească S.A.R., Bucureşti;
21. Victor Crăciun, Eminescu. Un veac de nemurire, Ed. Minerva Bucureşti, 1990;
22. Studii eminesciene 3, Ed. Clusium, 2001.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 20 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5