Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Pe urmele lui Mihai Eminescu (XVII): MIHAI EMINESCU LA PRAGA

Pe urmele lui Mihai Eminescu (XVII):MIHAI EMINESCU LA PRAGA

Anul trecut, s-au împlinit 140 de ani de la trecerea poetului Mihai Eminescu prin oraşul Praga, în drumul său spre Viena, locul unde şi-a făcut prima fotografie, cea cu chip de Luceafăr.
Drumul lui Mihai Eminescu de la Botoşani la Praga, poetul l-a făcut împreună cu părinţii săi, Gheorghe şi Raluca Eminovici şi cu sora sa Aglaia.
După o perioadă îndelungată de peregrinări cu trupele de teatru prin oraşele României şi Ardealului (de aproape trei ani), Mihai Eminescu se hotărăşte să-şi continue studiile la o universitate din Viena, la îndemnul lui Mihail Pascally şi la promisiunile făcute de tatălui său că-i asigură mijloacele materiale necesare acestui scop (18 galbeni pe lună).
Poetul şi-a dat seama că fără studii universitare serioase, în una din universităţile de renume din acel moment (Praga, Viena, Berlin sau Paris), nu va reuşi niciodată să obţină cunoştinţele necesare pentru a-şi asigura un viitor în viaţă aşa cum făcuseră şi fraţii săi mai mari. Continuarea studiilor era singura soluţie.
Hotărârea lui Gh. Eminovici, de a-i asigura mijloacele materiale pentru continuarea studiilor, l-a făcut pe Mihai Eminescu, ca mai târziu să afirme: ,,…căci oarecare nobleţă de inimă nu i-am putut niciodată disputa, şi el a voit să-mi dea pentru abnegaţiunea mea o satisfacere în înţelesul splendid, trimiţându-mă în străinătate pentru câţiva ani. Îmi pare rău, c-am primit oferta lui, căci sunt o greutate nu pentru el, ci pentru familie” (ms. 2255, f. 311).
Mihai Eminescu a plecat împreună cu părinţii şi sora Aglaia, spre capitala Imperiului Habsburgic, în jurul datei de 10 septembrie 1869, cu trăsura de la Botoşani până în gara Dorneşti şi de aici cu trenul prin Lemberg până la Praga, oraşul împăratului Rudolph al II-lea, oraşul muzicii şi artelor.
Matei Eminescu nu-i însoţeşte în această călătorie, cum eronat susţine Augustin Z. N. Pop, în cartea sa ,,Pe urmele lui Mihai Eminescu”, din 1978. Biograful a fost dus în eroare de o fotografie a lui Gh. Eminovici împreună cu Matei, fotografie despre care Matei Eminovici susţine că este făcută la Botoşani: ,,…mama în toată viaţa ei s-a fotografiat numai de două ori, odată împreună cu Aglaia, şi tot atunci tata împreună cu mine, la unicul pe vremuri fotograf, Otto Bielig (de fapt Jean Bielig, fratele lui Otto) în Botoşani… Tata şezând pe scaun în redingotă neagră şi cu vestă de catifea şi eu în picioare lângă el, identic era scoasă mama cu Aglaia. Mama şezând şi Aglaia în picioare” (Scrisoare din 20 aprilie 1909 către magistratul Corneliu Botez din Galaţi).
Familia Eminovici ajunge la Praga în jurul datei de 13 septembrie 1869, unde, familia sa a frecventat băile, în afară de Mihai care a avut la dispoziţie două săptămâni pentru a cunoaşte acest oraş frumos, locuind împreună cu fratele său Şerban, pe Strada Lipova nr. 6, lângă Facultatea de medicină, pe care acesta o frecventa la Praga în acel an.
Astfel, Mihai a putut să admire frumuseţile vechiului oraş numit ,,Oraşul de aur”: Piaţa Vaclav care era pe atunci Târgul Cailor, Podul cu Sfinţi, castelele şi muzeele oraşului.
Aşezat pe partea dreaptă a râului Vâltava, oraşul vechi, vizitat şi de Mihai Eminescu, impresionează vizitatorii prin faimosul ceas astronomic şi monumentala catedrală (Lady of Tyn). Din piaţa oraşului vechi se desprind o serie de străduţe înguste şi alei, încununate de remarcabile locuri demne de vizitat: biserici, galerii şi muzee, anticariate, crame de bere şi vin vechi.
Încă din primii săi ani de existenţa, ,,Podul de piatră” a fost mândria Pragăi şi a întregii Boemiei. A fost construit la porunca împaratului Carol al IV-lea de catre faimosul Petru de Gmung, arhitectul Catedralei Sfântului Vitus şi a altor clădiri gotice, ridicate începând cu anul 1357. Faimosul turn, ridicat pentru apărarea cetăţii, a constituit principala intrare în Castelul din Praga.
Castelul din Praga este una din cele mai mari fortăreţe, castelul regilor din Boemia, care domină maiestuos valea râului Vâltava de mai bine de 11 secole. Castelul a fost fondat în a doua jumătate a secolului XIX. Partea centrală a castelului cu faimoasa Sală Vladislav se păstrează în stilul gotic târziu. În Catedrala Sfântului Vitus se află mormintele cnejilor din Boemia, Moravia şi Silesia.
Unii biografi ai poetului au afirmat că el a încercat să se înscrie la Universitatea Carolina din Praga, dar studiile gimnaziale neterminate şi birocraţia secretarului aulicei universităţi l-a împiedicat să-şi realizeze această dorinţă. Ar fi putut locui, în timpul studiilor, împreună cu fratele său Şerban, student la medicină şi ar fi cheltuit mai puţini bani.
La Praga, Mihai Eminescu s-a fotografiat pentru prima dată în viaţa lui, la atelierul fotografului Jean Tomas din Piaţa Vaclav.
Mihai Eminescu s-a fotografiat bust, în costum, cămaşă albă şi papion. Fotografia îl prezintă cu privirea spre stânga, privire pătrunzătoare, frunte înaltă şi luminoasă, obrajii unduind într-un zâmbet romantic, buze senzuale, părul terminat schubertian; portret ,,luciferian” ce sugerează pe poetul iubirii veşnice.
Fotografia poartă în dreapta jos iniţialele; ,,J. TOMAS”, iar pe verso inscripţiile: ,,J. TOMAS Fotograf”, iar dedesubt, în limba cehă şi germană – ,,techn lucebnik, St. Vacslavke nam PRAZE, und techn Chemicker-St. Wenzels, Platz in PRAG.-7-II.”, încadrate cu frumoase înflorituri.
S-au făcut şase fotografii, din care una este dăruită de Eminescu Veronicăi Micle, în anul 1872, când aceasta a venit la Viena la tratament. Această fotografie se găseşte în Colecţia Bibliotecii Academiei Române (Serv.Stampe).
Astăzi, din păcate, nu mai există clădirea unde s-a fotografiat Mihai Eminescu şi nici alte indicii care să amintească de trecerea lui prin acest frumos oraş.
Fotografia lui Mihai Eminescu, la vârsta de 19 ani, este cea mai cunoscută fotografie a poetului şi corespunde cu descrierea făcută de el însuşi în ,,Geniu pustiu”, prin personajul Toma Nour: ,,Era frumos – d-o frumuseţe demonică. Asupra feţei sale palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte senină şi rece ca cugetarea unui filosof. Iar asupra frunţei se zburlea cu o genialitate sălbatecă părul său negru strălucit, ce cădea pe nişte umeri compacţi şi binefăcuţi… Ai fi crezut că e un poet ateu, unul din acei îngeri căzuţi, un satan, nu cum şi-l închipuiesc pictorii: zgârcit, hidos, urâcios, ci un satan frumos, de-o frumuseţe strălucită, un satan mândru de cădere, pe-a cărui frunte Dumnezeu a scris geniul şi iadul îndărătnicia- un satan dumnezeesc, care trezit în ceri a sorbit din lumea cea mai sântă, şi-a îmbătat ochii cu idealele cele mai sublime, şi-a mutat sufletul în visurile cele mai dragi”.
S-au fotografiat şi Gh. Eminovici într-o jachetă de sărbătoare şi Raluca împreună cu Aglaia, îmbrăcată în rochie de tafta neagră şi cu şal brodat pe cap. Aglaia purta cerceii căminăresei şi la gât cu alesida bunicii sale, Paraschiva Brihuiescu din Sarafineşti. Mai lipseşte fotografia de grup a celor patru şi fotografia lui Şerban care, probabil, îi însoţeşte. Probabil, durata destul de mare (cca. o jumătate de oră) a procesului de fotografiere, ne-a lipsit şi de o fotografie de grup a Eminovicilor la Praga.
Jan Tomas, cel care l-a fotografiat pe Mihai Eminescu la Praga, nu era numai un pictor fotograf, ci mai degrabă un fotograf inventator. Având atelierul în Piaţa Venceslas nr. 7, acesta era un cunoscut salon artistic, unde celebrităţile vremii veneau aici pentru a fi fotografiate, pentru a-şi imprima vocile, pe placă de gramofon. El adusese din America, chiar de la Edison, fonograful cu care a înregistrat vocile multor artişti.
Jan Tomas s-a născut la 2 iunie 1841, era fiu de agricultor, a studiat chimia alimentară la Praga şi s-a angajat la fabrica de bere din Sadova şi apoi la o fabrică de zahăr din Modrany.
El devine un portretist de mare sensibilitate, folosea tehnica retuşării fotografiilor, a îmbunătăţit tehnicile fotografice folosind diferite procedee de procesare a fotografiei.
Jan Tomas deţinea o ,,patentă”, semnată de împăratul austriac Frantz Iosef, expusă în atelierul său, care confirma că este un fotograf recunoscut. Astăzi această ,,patentă” se află expusă la Muzeul Tehnic din Praga, fiind unul din cele mai valoroase exponate.
Clădirea de la numărul 842, unde era atelierul de fotografie la lui J. Tomas nu mai există astăzi, locul fiind luat de o clădire a unui complex comercial, Koruna. Şi astăzi, în acest perimetru, există multe ateliere fotografice, din care una este un adevărat muzeu al fotografiei, cu aparate şi utilaje vechi de peste un secol.
Jan Tomas a călătorit foarte mult în America şi Europa şi a locuit chiar, o perioadă de timp şi în România, la fel ca şi Frantz Duschek.
După două săptămâni de încercări nereuşite de a se înscrie la universitatea din Praga, Mihai Eminescu ajunge pe data de 2 octombrie la Viena, unde se înscrie la Facultatea de filozofie, ca student ,,ausserordentlich”- ,,auditor extraordinar” – neavând certificat de absolvire a studiilor.
Temeiul în care Mihai Eminescu se înscrie la universitate este, după cum declară poetul- ,,Şcoală particulară în Bucureşti”.

BIBLIOGRAFIE:
1. Augustin Z. N. Pop, Pe urmele lui Mihai Eminescu, Ed. Sport-turism, Bucureşti, 1978;
2. Augustin Z.N. Pop, Contribuţii documentare la biografia lui Mihai Eminescu, Ed. Academiei R.P.R., 1962;
3. Ion Grămadă, Cartea Sângelui, Ed. Muşatinii Suceava, 2003;
4. Gellu Dorian şi Emil Iordache, Paşii poetului, Ed. Timpul Iaşi, 2000.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5