PEISAJ
de Teodor Epure
O liniște blândă de neuitat, aleasă
peste întregul sat se lasă,
cerul revarsă lumină
ca apa grea și lină.
Crengile-s pline cu flori mirositoare,
flori mereu jucătoare,
în părul meu,
înălbindu-l mereu.
Soarele îndepărtat
stă parcă nemișcat,
își revarsă fără blândețe
suflarea fierbinte,
iar seara îl vedem dincolo de câmp
înroșind și intrând
încet, încet în pământ.
Copacii au depus jurământ
să-i fure căldura de pe pământ,
luna de salcâmii înalți se sparge,
iar mai târziu ca o scânteie se retrage.
Pădurile de porumb foșnesc,
în livezi parfumurile de măr plutesc,
plopii ce fac de strajă satului
și lovesc primele raze ale răsăritului,
s-au uscat de-a binelea
și-și desenează pe cer
crucea mormântului de fier.
Turme întregi de oi
cu ciobani veseli mereu doinind,
trec ca o umbră de nori,
peste dealuri, peste văi
urme de vegetație căutând.
Peste pădure o noapte rece se așterne,
doar o lumină blândă abia mai geme
ca un tăciune mocnit
rătăcit de la răsărit.
Similare