PEISAJ

PEISAJ

de Teodor Epure

O liniște blândă de neuitat, aleasă

peste întregul sat se lasă,

cerul revarsă lumină

ca apa grea și lină.

Crengile-s pline cu flori mirositoare,

flori mereu jucătoare,

în părul meu,

înălbindu-l mereu.

Soarele îndepărtat

stă parcă nemișcat,

își revarsă fără blândețe

suflarea fierbinte,

iar seara îl vedem dincolo de câmp

înroșind și intrând

încet, încet în pământ.

Copacii au depus jurământ

să-i fure căldura de pe pământ,

luna de salcâmii înalți se sparge,

iar mai târziu ca o scânteie se retrage.

Pădurile de porumb foșnesc,

în livezi parfumurile de măr plutesc,

plopii ce fac de strajă satului

și lovesc primele raze ale răsăritului,

s-au uscat de-a binelea

și-și desenează pe cer

crucea mormântului de fier.

Turme întregi de oi

cu ciobani veseli mereu doinind,

trec ca o umbră de nori,

peste dealuri, peste văi

urme de vegetație căutând.

Peste pădure o noapte rece se așterne,

doar o lumină blândă abia mai geme

ca un tăciune mocnit

rătăcit de la răsărit.

Articole asemănătoare