Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Peleş

    ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
    Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

    Nicolae CORNESCIAN

     

     

     

     

     

    Peleş

     

    Vedeam ape înălţate chiar deasupra aureolei
    mai clare decât aerul golit de culori. Şi priviri vedeam,
    îmbibate cu sticlirea depărtărilor presupuse. Ceva
    ce nu se încadra în nici o realitate cunoscută,
    dar rămânea la fel de transparent ca şi pustiul dimprejur.

    Brizele aduceau nuanţe existente doar în visele tale.
    Aglutinau strălucirea solară cu brazura altor străluciri,
    aidoma amurgului din alte pleiade, de dincolo de
    marginea orizontului ars în oglinzi din ferestre.
    Când nimic nu mai putea defini nici o prezenţă,
    exalau un fel de luciu apriat şi ceva ce nu se vedea,
    dar era mult mai cald decât inimile noastre.

    Vedeam că în locuri comune totul rămânea
    la aceeaşi distanţă faţă de amândoi. Ca şi cum tocmai aici
    era acea depărtare în care nu trebuia să ajungem niciodată.
    Şi mai erau şi frunze rămase de la arborii arşi,
    valuri de văzduh închegat, marcând ţărmuri posibile,
    interioare mult mai vaste decât tot ce putea cuprinde
    privirea între două arii de sclipiri angelice.

    Lumina cerului lichid se dispersa în mod egal.
    Printre excrescenţe de beznă, unde, în mod normal, ar fi trebuit
    să fie pereţii. Prin contraste de culori clare, conţinând
    străvezimea vidului bănuit. Chiar deasupra umbrelor
    ce puteau fi atinse asemenea formelor de fum întărit
    în ceva mult mai dur decât cenuşa încleiată. În ceva
    ce nu putea fi comparat cu nimic,
    întrucât nu putea fi amintit ca ceva real.

    Vedeam vânturi boreale aducând stropi mari de ploaie
    din fluvii ce curgeau de cealaltă parte a zariştii. Şi văzduh vedeam,
    dispersând picuri reci în tonuri incandescente.
    Chiar deasupra limpezimilor dimprejurul nostru. Aici,
    unde totul părea mereu altundeva. Ca şi cum lucoarea
    prelinsă din visul tău ar fi golit aerul de orice culoare.

    Tocmai acum, când nu mai găseam pe nimeni în acest castel
    cu uşile rămase veşnic deschise. Când te întrebam dacă
    tocmai aici ar fi trebuit să ajungem, însă tu continuai
    să priveşti alt pământ. Cel reflectat în apele
    de deasupra noastră. Mai clar decât tot ce vedeam
    şi credeam că putea fi real. Efemer. Mereu schimbător
    şi plin de lumini pământene. În toate oglinzile din ferestrele ferecate.
    Multiplicând interiorul edificiului impozant
    în mii de reflexe şi iluzii că infinitul ar putea fi încadrat
    chiar şi într-un singur sector de veracitate văzută.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5