Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Peleş

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Nicolae CORNESCIAN

 

 

 

 

 

Peleş

 

Vedeam ape înălţate chiar deasupra aureolei
mai clare decât aerul golit de culori. Şi priviri vedeam,
îmbibate cu sticlirea depărtărilor presupuse. Ceva
ce nu se încadra în nici o realitate cunoscută,
dar rămânea la fel de transparent ca şi pustiul dimprejur.

Brizele aduceau nuanţe existente doar în visele tale.
Aglutinau strălucirea solară cu brazura altor străluciri,
aidoma amurgului din alte pleiade, de dincolo de
marginea orizontului ars în oglinzi din ferestre.
Când nimic nu mai putea defini nici o prezenţă,
exalau un fel de luciu apriat şi ceva ce nu se vedea,
dar era mult mai cald decât inimile noastre.

Vedeam că în locuri comune totul rămânea
la aceeaşi distanţă faţă de amândoi. Ca şi cum tocmai aici
era acea depărtare în care nu trebuia să ajungem niciodată.
Şi mai erau şi frunze rămase de la arborii arşi,
valuri de văzduh închegat, marcând ţărmuri posibile,
interioare mult mai vaste decât tot ce putea cuprinde
privirea între două arii de sclipiri angelice.

Lumina cerului lichid se dispersa în mod egal.
Printre excrescenţe de beznă, unde, în mod normal, ar fi trebuit
să fie pereţii. Prin contraste de culori clare, conţinând
străvezimea vidului bănuit. Chiar deasupra umbrelor
ce puteau fi atinse asemenea formelor de fum întărit
în ceva mult mai dur decât cenuşa încleiată. În ceva
ce nu putea fi comparat cu nimic,
întrucât nu putea fi amintit ca ceva real.

Vedeam vânturi boreale aducând stropi mari de ploaie
din fluvii ce curgeau de cealaltă parte a zariştii. Şi văzduh vedeam,
dispersând picuri reci în tonuri incandescente.
Chiar deasupra limpezimilor dimprejurul nostru. Aici,
unde totul părea mereu altundeva. Ca şi cum lucoarea
prelinsă din visul tău ar fi golit aerul de orice culoare.

Tocmai acum, când nu mai găseam pe nimeni în acest castel
cu uşile rămase veşnic deschise. Când te întrebam dacă
tocmai aici ar fi trebuit să ajungem, însă tu continuai
să priveşti alt pământ. Cel reflectat în apele
de deasupra noastră. Mai clar decât tot ce vedeam
şi credeam că putea fi real. Efemer. Mereu schimbător
şi plin de lumini pământene. În toate oglinzile din ferestrele ferecate.
Multiplicând interiorul edificiului impozant
în mii de reflexe şi iluzii că infinitul ar putea fi încadrat
chiar şi într-un singur sector de veracitate văzută.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 28 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5