ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Poem de Marin IFRIM

Pentru Ovidiu Publius Naso

(Poem pentru un geniu
Exilat între barbari
Acum două mii de ani
Când niciun cărtăresc
Nu știa c-o să citească
Și să scrie în sanscrită
Limba noastră uluită)

Se ia un poet mic
Precum un pom sădit
Pentru infinit
Apoi vin moașele
Care îi confirmă
Nașterea
Apoi trec ursitoarele
Pe la poarta cea mare
A buricului tare în
ocultă și-alte cele
Duse spre rele
Asta e poezia de acum
Un scrum fără fum
O flacără flatulată
La Nobel înălțată
Se ia un nimic și
Se face poet
Chiar un nebun ușor
Desuet ceva care
Să țină locul
Regelui ascuns în
Tăceri de critici
Ridicați la cer
Și-apoi în eter
Se ia un poet
De la malul mării
Un Ovidiu trist
Și se face mic în
Fruntea de buric a
Marelui nimic care
Crede că e critic
Să nu-i fie de deochi
Un poet cu patru ochi
Unul spre slănină
Umplută cu rimă
Unul spre făină
Din grâu cu rugină
Altul spre cuvinte
Ca înspre morminte
Și ultimul de soi
Un nene cu alfabet
Legat printr-un sterilet
Care vorbește când tace
Și scrie ca și cum
Ar face hârtia scrum

Marin Ifrim, 26.07.2018