PISCURIAutor, Rareș Fogaș-Panaitescu
atârn mai greu în
balanță dacă nu te țin în brațe
cobor abrupt, găuresc
chiar talerul de greutatea
mea.
în mine emoțiile
cresc piscuri,
și, deși morți,
oftați,uneori, la
Vederea. cobor în scoarță de greu.
noi am murit deja,
atât. nu văd ce-am propulsat
de pe celălalt taler,
de-aci, din creterul căderii mele,
în care scriu și fumez.
unde e? întreabă ei.
parc-a intrat în pământ.