sursa: www.agata.ro (Revista Agata Literară) când am aflat că bunicul nu o mai ducea mult eram încă mic și nu m-au lăsat la cimitir să mă apropii de sicriu mi-au zis lasă-l pe tataie tataie trebuie să se odihnească acum. știam că nu mai are ce să odihnească din el, totuși mama m-a luat încetișor de umeri și m-a dus mai departe, cică să nu stau lângă bunic când se odihnește... 

când poezia vine la mine, mă bărbieresc și îmi pun cămașa bună. fac cafeaua , miros țigările să fie ale mele, o aștept la masa din bucătărie, unde se fumează cel mai bine. nici n-o auzi când pășește tiptil pe pavelele din curtea mea, parcă merge sub apă. înaintează lent, își acoperă fața, nici nu vrea să vadă mizeria câinelui meu din dreapta scărilor, spre fundul curții.... 

PISCURI   Autor, Rareș Fogaș-Panaitescu   atârn mai greu în balanță dacă nu te țin în brațe cobor abrupt, găuresc chiar talerul de greutatea mea.   în mine emoțiile cresc piscuri, și, deși morți, oftați,uneori, la Vederea.  cobor în scoarță de greu.   noi am murit deja, atât.  nu văd ce-am propulsat de pe celălalt taler, de-aci, din creterul căderii mele, în care scriu... 

DOR de Rareș Fogaș-Panaitescu   Eu nu te am în mine curgând; eu dorm la umbra Ochilor tăi.   Când clipești, ne stoarcem.  

DESFACEREA LUMII de Rareș Fogaș-Panaitescu  În prima zi, sunt trimis în mină, pentru că nu am curățat plămânii canceroșilor, așa că trebuie să mă sufoc  muncă.   A doua zi, au murit balenele în oceanele nordului, așa că mi-au legat un munte de picior și m-au aruncat în mare, ca să mă înec.   În a treia zi, Iisus a dispărut din mormânt, deci mi-au scos ochii și m-au lăsat...