Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
PLÂNSUL PLOII
Ploaia cerne peste lume în fantasme, visuri grele,
Amăgiri ascunse-n umbre printre ziduri mucezite,
Și-n cântare sfărâmate mă adun printre ursite,
Tremurând prin stropii ploii pe un drum pavat cu stele.
Netihnită tresărire prin vâltoarea strânsăn gene,
Ticăie cu-ncetinire într-un ceas prins în rugină,
Și prin gene obosite, dorul saltă și alină
Norii obosiți pe umeri, conturați în vis, toteme.
Ploaia tace printre lacrimi necernute și-nvelite
Cu cireșe negre, coapte și pictate pe volute,
Învelind amiezi fugare printre cerurile rupte,
Fură doruri prin săruturi și prin amintiri trezite.
Ploaia plânge prin șuvoaie dezmățate peste-o humă
Ascunzând chiar și tăcerea unei inimi scrijelite,
Și-n secundele primare, și-n mirosuri argăsite,
Umple gânduri ferecate, ce doar ploaia le adună.
Ploaia cade în tăcere peste lumea adormită,
Într-un rost, prins de milenii, de-o planetă chinuită.
2 mai 2025 -București
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania