Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Pledoarie pentru elevii care deja trăiesc în școli politizate

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 04 Iul. 2018
Autor: Marin IFRIM
Publicat: 05 Iul. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Pledoarie pentru elevii care deja trăiesc în școli politizate

 

Trecem prin vremuri care ne vor întoarce în trecerile din trecut, dăm înapoi precum racul aparent oportunist. În ultimul timp am fost un pic mai atent la învățământul primar, gimnazial și liceal. Ba chiar am pus accent și pe grădinițe. Scurt de tot. Viitorul nației noastre e sabotat de undeva unde nu putem ajunge cu niciun chip, de la clasa politică, clasă coruptă până în măduva oaselor din creier. Ei, politicienii, au stricat totul. Nebunia definitivă și ireversibilă a venit de la Ambramburica, fostă ministreață a Învățământului, o mamaie care, în loc să se apuce să prepare cozonaci pentru pomeni, se trezește sub nas cu sarmale din carne de porc. Am și uitat cum o cheamă, îi uit numele din secundă în secundă. Unii o cunosc drept Ecaterina, nume rusesc în principiu. La grădiniță, copiii sunt ideali pentru a descoperi văzul și mersul, auzul și lumina zilei de mâine. Sunt inocenți de la Domnul. Educatoarele acestora sunt un fel de mame de creșă, pun mult suflet în viitorul copiilor, sunt credincioase vieții de dincolo de prezent. Optimiste. În învățământul primar, încep primele probleme. Mulți părinți vor să își ducă odraslele la școli ceva mai… patentate. Învățătoarele trebuie să facă din elevi numai forma cifrei 10. La gimnaziu începe tragedia, începând cu clasa a V-a, lucrurile iau o turnură tragi-comică. Copiii devin suprasolicitați inutil datorită unei programe școlare incredibil de haotice, iar profesorii și învățătorii, unii veniți pe funcții în împrejurări misterioase, se urăsc și se denigrează unii pe alții fără să realizeze că sunt manipulați de undeva mult mai de sus decât directorii lor, numiți prin concursuri simulate de partide. Li s-a inoculat ideea că se vor face restrângeri de activitate, că vor rămâne fără catedre. Chestie securistică sută la sută. Sperietoare pentru grauri și grăurițe. Sistemul de distrugere în masă a învățământului funcționează perfect. Sunt pulverizate cadre didactice cu conștiința curată, sunt stresate, marginalizate, arătate cu degetul, și elevi care au libertatea în sânge, cei care știu că li se servește o educație falsă și inutilă, iar ei, din instinct de supraviețuire, se imunizează din mers. Ba chiar refuză să învețe orice. Marile genii ale omenirii au fost niște școlari mediocri. Inclusiv Einstein, care, din câte știu, a cam fost declarat repetent. Pentru că foștii săi dascăli voiau să scoată din el ”un produs de serie”. Oricât de rea ar fi școala de acum, tot vor scăpa niște ”repetenți” care să o reformeze cândva. Deocamdată urgența e ca ministerul, inspectoratele, partidele, directorii veniți din partide să ia botul de pe catedre, funcții și disfuncții. Să se ducă toți de unde au venit, la grădiniță. Să lase cadrele didactice să-și facă onest meseria, iar elevii să se ducă la școală ca la biserică, cu sufletul deschis, cu pioșenie și aspirații pentru un viitor numai al lor. Ca să nu mai spun că, de ceva vreme, școlile sunt împânzite de gardieni, milițieni etc., ca să nu mai spun că ora de religie e contestată cu tâlc. Dumnezeu e peste tot, inclusiv în politică. Uitați-vă cum îi ia de pe scaune, unul câte unul, pe acești președinți, senatori, deputați etc.  Ei ne pun nouă camere de luat vederi, noi îi vedem pe ei așa cum sunt: proști, sluți, răi și ușor de reprodus, mai ușor decât bacteriile. Dar și ușor de exterminat. Pe vremea lui Ceaușescu nu existau astfel de ”locuri de muncă”. Eram urmăriți după ce treceam de adolescență. Acum nici nu te naști bine și deja ai o cameră de luat vederi sub buricul mamei. Ce caută camere de supraveghere în clase? De ce, pentru ce? Înțeleg să existe astfel de scule la intrarea și ieșirea din școli, dar nu și în/pe fruntea unor copii dresați precum în celebrul film ”Planeta maimuțelor”. Jos laba de pe ochii viitorului acestei patrii!

 

Marin Ifrim, 04.07.2018

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5