Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Pledoarie preelectorală (compilație)

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 8 (128), Aug. 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Pledoarie preelectorală
(compilație)

Primit pentru publicare: 08 Aug. 2019
Autor: Costică BÎGU
Publicat: 10 Aug. 2019
©Costică Bîgu© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


 

Ca și ciorile pe cracă, zi și noapte croncănind,
Iarăși candidații noștri se întrec din nou mințind;
Că ei sunt cei mai destoinici… cei mai cei sau cea mai cea,
Va curge lapte și miere, că ’nainte nu curgea,
Se-nfundase țâța țării pentru noi, cei mai mărunți,
Dar la ei curgea-n neștire și tot curge, ca la nunți.
Dar de-acum se schimbă foaia, vor să dea și la plăvari,
Numai să-i votăm, vezi Doamne, pentru trei sau patru ani.
Ce dracu să mai votezi dintr-o clică de bandiți?!
Nu se satură, măi frate, cât ar fi de ghiftuiți.
Fură tot ce văd cu ochii, își fac legi, își fac plocoane,
Iar noi cu dreptatea-n mână, belim ochii la icoane;
Mai ieșim cu vreo pancartă, mai ne plângem pe facebook,
Iar ei huzuresc, frățică, mai ceva ca-n balamuc.
Fiecare om politic și parlamentar „distins”,
Visează să fure-o viață, fără ca să fie prins
Și cu multă nesimțire, fel de fel de legi scornește
Când n-a mai putea să fure, să fie plătit regește.
Faceți legi fără rușine din gândirile penale
Să vă fie vouă bine, s-aveți pensii speciale,
Iar omul de rând să rabde, mai mult… să se umilească,
Cu trudă și suferință, vouă să vi le plătească;
Mai apoi, cu îngâmfare ne luați pe noi de proști
Zicând că voi dregeți răul moștenit de la cei „foști”.
Cine morții voștri sunteți, să vă bateți joc de noi?!
Și de ce tot voi vă plângeți, când vă-mproașcă cu noroi?
Și ce mamă v-a născut, oare de pe ce meleag?
Voi n-aveți nimica sfânt, nici pâmânt, țară sau steag!
Ungurii de prin Harghita își bat joc mereu de noi,
Au găsit teren propice și niște tâmpiți ca voi,
Ne-ați furat dreptul la viață, cine dracu’ sunteți voi,
Să ne tot râdeți în față și să ne huliți pe noi?!
Să băgați bine la „bilă”… România nu-i a voastră!
Profitați de bunătatea și de neputința noastră.
Biata țară nu-i de vină, le fel, nici poporul ei,
Că-i condusă spre ruină de tâlhari și de mișei!
În mormânt se răsucesc voievozi de-odinioară
C-au murit cu toți luptând, să ne lase nouă-o țară,
Iară voi, fără rușine, pe bucăți toată ați vândut-o
Și ați furat munca de veacuri, ce cu greu alții-au zidit-o.
Sunt deja vreo trei decenii de când stați ca viermii-n rană
Și vă schimbați la putere prin rotație vicleană;
Ați paralizat o țară stând poporului în cârcă,
Ne-ați mâncat pe dinăuntru, pui de șerpi și de năpârcă.
Sub oblăduirea voastră ne sunt omorâți copii,
Iară voi, ca niște lași, vă ascundeți sub hârtii.
Parlament de haimanale și corupți cu epoleți,
Voi nu meritați nici țara și nici apa ce o beți!
Unde ești, mărite Ștefan, să-i întrebi pe toți în parte
De ce-i țara dezbinată, iar românii-s hăt, departe?!
Atârnăm de-un fir de ață, #rezistăm, dar ce folos
Când suntem mințiți pe față și toate-s cu susu’-n jos?
Și când vezi că toți sunt jalnici, „Veorica” ori Popescu,
Cum să nu te-apuce „bâțul” și să zici ca Eminescu:
„Cum nu vii tu, Țepeș – doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarți în două cete, în smintiți și în mișei;
Și în două temniți largi cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!”
Nu știu dac’-o fi să fie vreo schimbare-n astă țară,
Eu, mai mult nu pot a face cu un pix și-o foaie goală,
Pot numai să scriu în versuri o durere nerostită,
Durere ce-mi sapă-n suflet, pentru țara-mi chinuită!
Așadar, din nou prieteni, chiar dacă mă detestați,
Cât aveți „măciuca”-n mână, aveți grijă ce votați!

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Virgil Ciuca spune:

    Felicitari si CONTINUATI

    Virgil Ciuca
    New York
    10 August 2019

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5