Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Plezanterii cu picățele

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 10 Iul. 2017
Autor: Norys TATEIV, Milano
Publicat: 06 Mai 2018
Editor: Ion ISTRATE

Plezanterii cu picățele

 

De fiecare dată, când vin în țară, prin Suceava,  ca să ajung la Botoșani, fie prin Huțani, fie prin Baisa de sub deal, am ocazia unor întâmplări nostime, plezanterii sau bizare, altele nostime și cu picățele apropiate mie, simțirilor mele.

De ocazie, o navetistă,  o tânără doamnă, simpatică în comunicare cu mine, poate numai cu mine, impresia mea, eu fiind un potențial client al atelierului dumisale de frizură, cândva, îmi zice la coborâre: Sunteți un domn cu relații, simt asta, nu ați putea să mă ajutați să-mi detașez soțul în Afganistan?… E militar, prin Ardeal, vrea să vină la Botoșani, dar mie mi-ar fi de folos avantaj, să-l văd în Afganistan… Cum adică? întreb… Păi știu că în acolo poate sta mai mult sau nu mai vine…

Deunăzi, o alta!.. Mă abat prin Baisa de sub dealul boierilor mari… Prin codrul ce taie zarea dinspre Cucorăni, o căprioară, nespus de dulce și frumoasă, cu niște ochi parcă rupți din coaja stejarilor codrilor eminescieni, aproape de maroniu, cu niște coapse zvelte și picioare ca ,,de căprioară”, un trunchi în toată armonia, dat cu har de divinitate, era urmărită în fuga lor de-o haită de căței vagabonzi, fără rost prin urcușul vieții, rătăcitori prin povestea de amor patrupedic și, atât tot… Am oprit mersul meu de ore întregi, de ceva zile, și m-am aplecat, curmat în răsuflare, să salvezi drăgălașa căprioară.  Era însângerată de suferință, ochii blânzi îmi iscodeau privirea cerându-mi ajutor, parcă! Mi se făcuse și mai multă milă, o milă din dragostea de a o vedea la ea, în universul ei.
O meritorie râvnă!
Am mângâiat-o, i-am dat alinarea necesară. … mi-e dragă o așa căprioară! Cum s-o lași pradă cățeilor vagabonzi cu viața lor pe care n-o conștientizează! E viața lor, cea animalică, fără suferință și durere, fără simțire… dar induc suferință … căprioarei mele, care prin cale subit mi-a trecut!

Întâmplări neașteptate, care, deși plăcute, nu doresc să le mai trăiesc cât mai sunt în țara mea!

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 40 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5