PLOAIA DIN IULIE

            Pe cer norii negri se târau şi se  buluceau,

            Într-o masă cenuşie se amestecau,

            În lacuri şi iazuri sub formă de ploaie cădeau,

            Văile goale adesea  le învăluiau.

            Plouă mărunt şi fără contenire,

            Plouă fără duh, cu infinită răbdare

            Plouă pe pământul cu aceeaşi culoare

            Burniţează domol şi fără încetare.

           Pe câmpurile de frig pustiite

           Ploaia cu picături grele peste tot se-ntinde,

           Stoluri de grauri speriate în trombe zboară

           Cu penajul lor ce scânteia prima oară.

           Ascultam foşnetul picăturilor de ploaie

           Ce fluierau ca o melodie de valoare,

           Pe obraz un câmp înverzit mi se desena

           Şi-o răceală crudă prin oase mi se depăna.

           O mierlă curioasă la mine se uita,

           Privirea printre picături i se legăna

          Pe trup simţea o umezeală încet ascunsă

          Care se lipea de pene ca o cămaşă.

         Din crengile copacilor aburii ieşeau,

         Clipoceli slabe de lumină vie licăreau,

         Timpul mă strângea şi mă înghesuia treptat,

         Visam că dansez în văzduhul înalt.