Soarele pripea ca un cuptor încins,
Ziua fără hotare peste sat s-a întins,
Iarba grea de rouă-n lumină s-apleca,
Pământul reavăn liniştit respira.

Norii negri şi grei ca nişte corăbii pluteau,
Fuioarele de ceaţă bolta cerului spărgeau,
Un bubuit cumplit se auzi parcă,
Stropii mari şi deşi începură să cadă.

Stropii în frunzele vrejurilor loveau,
Sub răcoarea ploii se tot scuturau,
Stropii deşi se răsuceau din când în când
De către o pală nervoasă de vânt.

Plouă ca o aducere aminte,
Firul ierbii gură de floare-şi deschide,
Plouă în câmpie, prin grâu trec magii,
De sub paşii păunilor răsar macii.

Pâraie mici brodate cu spumă albă,
Începură să-şi facă loc în iarbă,
Pânzele de apă din cer căzute,
Au devenit din ce -n ce mai parfumate.

Norii încet, încet se depărtară
Peste câmpurile-nverzite din altă ţară,
Pe cer un brâu lat şi vărgat-apărut
Curcubeul-n trei culori: roşu, galben, violet.