Poem de Marin IFRIM

Acolo de unde cad cuvinte peste toate limbile lumii

Se dedică regretatului mare cărturar Petru Ursache

Citesc. Citesc orice. Sunt un cititor dependent de cuvinte, precum
Cei care au nevoie de dializă. Citesc din Biblie și citesc din cel
Mai tânăr debutant literar. Peste cuvinte există un curcubeu ciudat:
Ochii mei obosiți de ziua și noaptea cuvintelor. Am fața unei veioze
Seculare. Citesc inclusiv ce zgârâie pe cerul patriei, criticul Șt.
E o condamnare la locul de citit. Citesc și uit ce am citit. Citesc și
să nu uit decât cele nescrise. Mă uit la cuvinte precum un pisoi mic
La șoricei ”goliatici”. Uneori scriu litere, cuvinte, versuri și semne
Ciudate între acestea, un fel de gânduri fierte la foc mic. E un chin
Gastronomic. E mai bine să citești, ca la restaurantele cu autoservire.
Iubesc cuvintele altora, cuvinte care nu sunt ale nimănui, dar care au
Proprietari temporari. Aș vrea să citesc în toate limbile lumii. Din
Păcate citesc cum scriu, în româna mea simplă, plină de intersecții
Cu alte limbi vaccinate cu ”Nobel”, zis ”Dinamită”. Doar citesc.
Și doar scriu din ceea ce citesc, ca și cum aș citi o bancnotă. Citesc fețe
Și fețe, citesc gesturi corporale, citesc oglinda. Peste tot și peste toate
Văd cenușa sau zăpada cuvintelor. Prea multe vorbe, nu și cuvinte.
Vorbele amuțesc omenirea, cuvintele o duc în viitor, undeva unde
Nici creierul nu visează. Ridic unul dintre degetele cu care scriu ca și
Cum aș citi. În sus. Acolo de unde cad cuvinte peste toate limbile lumii.