Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    POEM DE MARIN IFRIM. Ce oameni, ce vremuri, ce suflete. Fiecare cu rosturi precise

    POEM DE MARIN IFRIM

     

     

     

    Ce oameni, ce vremuri, ce suflete. Fiecare cu rosturi precise


    De la un timp, strecurat pe sub pleoape, nu mai văd oglinzi. Le-am lăsat femeilor
    Toate privirile. Mă uit doar în ochii mei de motan. Aud zboruri, aripi parfumate
    Resturi de viață. Și multă muzică, veșnica pomenire, aleluia și gutuia. Ce nări de
    Crocodil mi-a dat natura bătrână, ce ochi cu oglinzi pofticioase în ei înșiși mi-a
    Pus sub valurile de lacrimi în poalele vieții. Și încă sunt viu. Și încă văd cerul
    Din ape cu miros de antilope devorate. Mai mereu viața merge dincolo de noi.
    Vine vremea zborului, a fâlfâitului. Într-o parte, păsările, în cealaltă, motanii
    și crocodilii, cu antilope în sânge murat direct în mlaștini strigătoare la cer.
    Îmi fac cruce în mine, în cerul gurii, cu limba română tradusă în cruzimi
    Dureroase. Vorbesc direct din urechea acului arghezian de cusut litere. Pot fi o
    Adevărată mașină de cusut cu ață albă propria mea epocă. Știu să găsesc firul
    Firilor, aglomerația aceea de mațe din neuroni. Fără ceilalți, fără toate vietățile
    Din jur, nimic nu ar avea rost. Din când în când, cărturarul Petru Ursache prindea
    Câte o muscă în palma cu care scria. Nu o putea strivi. Ieșea din camera sa
    Dintre cărți și de lângă mașina de scris și-i spunea doamnei sale: ”Magda, nu pot
    S-o ucid”. Își desfăcea linia vieții, palma care mângâia cuvinte de aur, și lăsa
    Musca să se ducă spre stelele copacilor din curte. De unde vine vechea vorbă:
    ”În viața sa nu a omorât nici măcar o muscă”. Ce oameni, ce vremuri, ce suflete
    Ce vieți. Fiecare cu rosturi precise, precum voia Celui de Sus…

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. AUREL ANGHEL spune:

      Buna seara domnul meu,
      Ca deobicei, poemul tulburator despre un om pe care l-am vazut o singura data la H era o mare sarbatoare la care participa si sotia, Magda Ursache…am avut senzatia ca stau langa un poem cu chip de om.
      În umbra somnului

      Umblă o lume
      Cu treburile ei anume
      E lume uitată
      Amestecată
      cu cea de azi
      Cum se amestecă
      mugurii din primăvară
      Cu conurile uscate pe brazi
      Legănate sub zapezi aplecate
      Peste păduri
      Din care n-ai cum să furi
      In umbra de sub pernă
      vezi păsăretul
      Din care-au ramas
      Pene fine și fulgi
      O lume
      nu mai poți s-o alungi
      Iți dă roată
      Ești adormit
      Obosit de alergare lumească
      Umbra de sub pernă
      O lume eternă
      Fără ambiții
      Fară democrții
      O lume amestecată
      Fară să știi
      Intr-o ordine a ei
      ascunsă în umbră cu rostul
      de unde să-l iei …
      cu necunoscut temei.
      Uneori mă trezesc speriat
      Nu-mi dau seama
      Trăiesc sau doar am visat.
      In umbra de sub pernă
      Chemarea eternă
      Rugaciunea din urmă
      Mai lasa-mă Doamne o clipă
      Maine pune-mi aripă
      14,22 26 ianuarie

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5