Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

POEM DE MARIN IFRIM. Ce oameni, ce vremuri, ce suflete. Fiecare cu rosturi precise

POEM DE MARIN IFRIM

 

 

 

Ce oameni, ce vremuri, ce suflete. Fiecare cu rosturi precise


De la un timp, strecurat pe sub pleoape, nu mai văd oglinzi. Le-am lăsat femeilor
Toate privirile. Mă uit doar în ochii mei de motan. Aud zboruri, aripi parfumate
Resturi de viață. Și multă muzică, veșnica pomenire, aleluia și gutuia. Ce nări de
Crocodil mi-a dat natura bătrână, ce ochi cu oglinzi pofticioase în ei înșiși mi-a
Pus sub valurile de lacrimi în poalele vieții. Și încă sunt viu. Și încă văd cerul
Din ape cu miros de antilope devorate. Mai mereu viața merge dincolo de noi.
Vine vremea zborului, a fâlfâitului. Într-o parte, păsările, în cealaltă, motanii
și crocodilii, cu antilope în sânge murat direct în mlaștini strigătoare la cer.
Îmi fac cruce în mine, în cerul gurii, cu limba română tradusă în cruzimi
Dureroase. Vorbesc direct din urechea acului arghezian de cusut litere. Pot fi o
Adevărată mașină de cusut cu ață albă propria mea epocă. Știu să găsesc firul
Firilor, aglomerația aceea de mațe din neuroni. Fără ceilalți, fără toate vietățile
Din jur, nimic nu ar avea rost. Din când în când, cărturarul Petru Ursache prindea
Câte o muscă în palma cu care scria. Nu o putea strivi. Ieșea din camera sa
Dintre cărți și de lângă mașina de scris și-i spunea doamnei sale: ”Magda, nu pot
S-o ucid”. Își desfăcea linia vieții, palma care mângâia cuvinte de aur, și lăsa
Musca să se ducă spre stelele copacilor din curte. De unde vine vechea vorbă:
”În viața sa nu a omorât nici măcar o muscă”. Ce oameni, ce vremuri, ce suflete
Ce vieți. Fiecare cu rosturi precise, precum voia Celui de Sus…

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 37 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. AUREL ANGHEL spune:

    Buna seara domnul meu,
    Ca deobicei, poemul tulburator despre un om pe care l-am vazut o singura data la H era o mare sarbatoare la care participa si sotia, Magda Ursache…am avut senzatia ca stau langa un poem cu chip de om.
    În umbra somnului

    Umblă o lume
    Cu treburile ei anume
    E lume uitată
    Amestecată
    cu cea de azi
    Cum se amestecă
    mugurii din primăvară
    Cu conurile uscate pe brazi
    Legănate sub zapezi aplecate
    Peste păduri
    Din care n-ai cum să furi
    In umbra de sub pernă
    vezi păsăretul
    Din care-au ramas
    Pene fine și fulgi
    O lume
    nu mai poți s-o alungi
    Iți dă roată
    Ești adormit
    Obosit de alergare lumească
    Umbra de sub pernă
    O lume eternă
    Fără ambiții
    Fară democrții
    O lume amestecată
    Fară să știi
    Intr-o ordine a ei
    ascunsă în umbră cu rostul
    de unde să-l iei …
    cu necunoscut temei.
    Uneori mă trezesc speriat
    Nu-mi dau seama
    Trăiesc sau doar am visat.
    In umbra de sub pernă
    Chemarea eternă
    Rugaciunea din urmă
    Mai lasa-mă Doamne o clipă
    Maine pune-mi aripă
    14,22 26 ianuarie

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5