Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

POEM DE MARIN IFRIM. E îngerul meu. I-au picat toate penele. Își pierde inventarul

POEM DE MARIN IFRIM
 

 

 

E îngerul meu. I-au picat toate penele. Își pierde inventarul


M-am născut cu o maimuță pe umărul stâng și cu un înger pe umărul drept.
Curat echilibru. Să ai sub urechi asemenea (stră)vietăți nu e dat oricui. Am avut
Ursitori. Toate îmbrăcate în culori pe care pictorii le tot irită de câteva milenii,
Fără să poată reda albastrul de înger, verdele de maimuță, diferența dintre
Cer și copac. Încă se pictează în peșteri, încă maimuțele mănâncă banane crude.
Phanta rhei, sau cum îmi spune cărturarul Georgică Manole: fiesta lente. Ca atare
Nici eu, nici maimuța nu prea am ajuns prea departe. Sunt în timpul mersului.
Tot înainte cu pașii, tot înapoi cu gândurile. Sunt un fel de povară pentru
Mine însumi. Maimuța de pe umărul stâng îmi apare din ce în ce mai rar sub
Căușul palmei, când vreau să o pipăi, ca și cum ar fi vreo pisică mitologică.
E doar o maimuță care nu vrea să mă mai considere ( stră)nepot. Dumnezeu știe.
O văd tot mai rar, prin grădini zoologice, la târguri cu animale exotice, în
Emisiuni TV. De exterminare subtilă. Știu că maimuța de pe umărul meu
Se stinge și n-o să mai fiu o planetă. Dincoace, pe umărul meu drept, îngerul
Are de gând să-mi pună vată-n timpan și să caute alte șoapte pentru alte
Figuri de stil retro. E îngerul meu. I-au picat toate penele. Își pierde inventarul.
Și nici măcar nu va fi avansat după câte a tras din cauza unui om cu ursitori.
Cu porunci clare. Și-a făcut datoria. Cu puțin noroc, putea să devină ”Îngerul marin”,
Un fel de albatros la fel de frumos precum cioara românească de pe arăturile
Patriei sau de pe trecerile de pietoni din centrul orașului. Cer și copac, rădăcini de
Vârfuri și vârfuri de abis. Între un înger și o maimuță, pe umărul meu,
Cel care-și înmoaie cioara în cerneală roșie când scrie despre el însuși…

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 39 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Elena Saidacaru spune:

    Figuri de stil retro. E îngerul meu. I-au picat toate penele. Își pierde inventarul.
    Și nici măcar nu va fi avansat după câte a tras din cauza unui om cu ursitori.
    Cu porunci clare. Și-a făcut datoria. Cu puțin noroc, putea să devină ”Îngerul marin”,
    Un fel de albatros la fel de frumos precum cioara românească de pe arăturile
    Patriei sau de pe trecerile de pietoni din centrul orașului. Cer și copac, rădăcini de
    Vârfuri și vârfuri de abis. Între un înger și o maimuță, pe umărul meu,
    Cel care-și înmoaie cioara în cerneală roșie când scrie despre el însuși…
    Felicitări, foarte frumos!
    E drept,din cauza neconformării noastre spirituale, îngerii sunt primii care suferă, dar pentru noi, nu pentru că nu vor fi avansați, ei tot îngeri rîmân, cine pierde, e păcătosul.FELICITĂRI!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5