Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Poem de Marin IFRIM: Pândind porumbei crucificați în inocență

    Poem de Marin IFRIM

    .

    .

    .

    .

    Pândind porumbei crucificați în inocență

     

    Sunt aproape de casă, în vene înfundate de cernoziom. Viitorul se întoarce
    Acasă. Ce am fost și ce am ajuns. Ce se întâmplă, Doamne, de mă duci
    Peste tot fără să simt crucea Fiului Tău între tendoane? De ce mă ocrotești?
    Văd tot ce mi se cere să nu văd. Aud tot ce mi se tună să nu aud. De ce
    Mă lași în voia cuielor de vată, de ce viața mea pare o imitație a fulgerelor
    Electrice, de ce sunt pe lista de așteptare veșnică a celor ce nu Te pot atinge
    În norii tăi ascunși în plămânii florilor? Sunt peste tot unde mă duci și nu
    Înțeleg ce vrei să faci din scurta mea viață, petrecută numai în mine, ca într-un
    Metrou abandonat, la rece, la întuneric, la pipăit firul de iarbă, frica, supraviețuirea
    Ieșirea la suprafață, la locul din care mama își părăsește fiul, în toiul luminii
    Să se descurce singur, ca orice viețuitoare, ca orice început de înălțare. Sunt un
    Colț al naturii tale nemiloase. Citesc orice. Privesc orice. Aud orice. La început
    A fost porunca Ta, ”Cuvântul”. Apoi am venit noi să scrijelăm peste Cuvântul Tău
    Fel de fel kitsch-uri. Nu sunt departe de tine. Îți umblu prin ozon și prin
    Cruci numai de piatră cu izvoare deasupra. Nu am cuvinte. Eu ”scriu” ca și cum
    L-aș hrăni pe robul tău continental Alex Ștefănescu, critic literar, om de litere
    Mult mai trăitor decât mine, după timpul în care trage apa în josul paginilor.
    Mă tot uit în orbirea mea. Numai Tu poți fi văzut. Și tot nu renunț la felul
    Meu sinucigaș de a trece dincolo de Tine, spre haos, spre locul din care
    Ne-ai adus aici, în Univesul Tău făcut din litere, din cuvinte, din viață fără
    De moarte și de la capăt. Nici nu știu ce să mai cred. Cred în Tine ca și cum
    Aș pipăi primul rând de piele a Cerului din adâncurile Pământului. Numai Tu
    Știi cum ne aduni în cimitire cu iluzii mai tari decât viața, în veșnicii de o secundă.
    Te respect. Ești singurul meu Tată, faraon, împărat, rege, președinte, bulibașă etc.
    Nici măcar o religie. Iubesc pisicile. Iubesc porumbeii. Și sufăr enorm când
    Când văd cum o pisică privește cerul tău, pândind porumbei crucificați în inocență!

     

     

                                                                                                          

     

     

    Nici nu îți poți închipui că exist. Sunt zările tale

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5