Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    POEM DE MARIN IFRIM: Și tot ne naștem. Gânduri cu oase. Fluturi obezi

    IfrimPOEM DE MARIN IFRIM
     

     

    Și tot ne naștem. Gânduri cu oase. Fluturi obezi


    Ne naștem bolnavi, e clar, muritori adică, fără rețete de lapte cosmic
    Cu sau fără moașe pe claviatura ombilicală, cu doctori în familie,
    Cu moartea moștenită, ne naștem fiecare la soroc și ne tot naștem
    Ca și cum am fi hrană pentru niște balauri noroși, un fel de
    Viermi în jurul măduvei stelare a vidului. Dar ne naștem, încă. Din
    Trup în trup. Celenterați ai timpului. Gânduri cu oase. Fluturi obezi.
    În pântecul clipei, născuți și dați mai departe, în serie, la muncă
    Trăind numai din privirile fecunde ale unor rădăcini chimice.
    De la un timp încoace,viața s-a baricadat în cimitire. Pe cartiere
    și cartilagii. În arhitectura haosului. Moartea nu mai e onorabilă
    Fără alei precise: a avocaților, a poeților, a măcelarilor, a doctorilor
    Etc. Acvariile pământului sunt pline de grupe sangvine diluate freatic.
    Și ne tot naștem unul din celălalt, mai tari decât cancerul. Ne mor
    Morțile, ne moare trecutul, clipa, virtualul. Și ne tot naștem. Viața
    E singurul nostru secret la vedere, ascuns în peșterile sângelui, în
    Grupe sangvine, în priviri, în obraji de piersici pufoase ca oglinda
    Prăfuită, încinsă sau rece, precum teracota cu pântec de jar visând
    Antarctice pure diluate-n fierbinți ceaiuri de mentă valsând
    În vârful limbii nescrise, nevorbite nici măcar în semne de nații.
    Ne naștem uitând inclusiv moartea, iuțeala și agonia acesteia, ca să
    Nu plecăm care încotro și cumva, dincolo de uniforma ei de mireasă
    Unită pe veci cu alesul ei astronomic: din mamă în mamă rostuiți în
    Cimitire de gală, cu rugăciuni brâncușiene la tâmple. Onorați de
    Semne, pentru viitorul de ieri, mai mereu mai frumos decât viața
    Din epoci homerice. Ne naștem, acesta e războiul niciodată pierdut:
    Unul din altul, ca iarba, venim aici, în locul în care până și vântul
    Murmură litere, pământ citit din tată în fiu și invers, șoapte cu dinți
    Căutând fericirea mai mereu întinsă în celălalt, ca apa cu o mie de
    Izvoare, ploaia de potop, gala pământului mai mereu încolțit, mai viu
    Decât nașterea. De unde și buricul Pământului. Ne naștem iască. Din
    Burta norilor, cu moartea la purtător, ca un inel de logodnă. Virili
    Precum alfabetul, niciodată inexpresivi, doar plini de viață. Să ne tot
    Naștem, să tot murim. Nimic nu e mai frumos ca acum. Mai dureros
    De atât nici că se poate. Și tot ne naștem, gânduri cu oase, fluturi obezi!



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5