Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Poem de Marin IFRIM: Un popor asistat, o stare de urgență

    Poem de Marin IFRIM

     

     

     

     

     

    Un popor asistat, o stare de urgență

    Secunda și litera, scriu ca un dependent de spațiile libere dintre cuvinte.
    E atâta gol în mintea mea încât aș putea reface pământul. Din vorbe!
    Fiecare gol dintre vorbe are istoria sa secretă, inaccesibilă nimănui.
    Una scriu, alta gândesc și alta fac, cum se zice. Sunt încărcat de neliniști
    De frici metafizice, de energii cu epoleți înfipți în privirea mea goală.
    Lumea e întoarsă pe dos. Pusă la zid. Până și cuvintele sunt pline cu
    Acaemuri  literare cu lunetă. Suntem înconjurați de vorbe acoperite.
    Mângâiați pe creștet precum găinile cărora li se retează capul din senin.
    Unde sunt cuvintele patriei, cele care ne asigurau că putem citi și învăța
    În liniște, aproape orice? Unde e fosta noastră țară exotică: cât de cât
    Românie, cât de cât plină cu școli, cât de cât plină cu activiști
    Cărora nu le era rușine de originea lor imperială: țărani, tractoriști
    Muncitori etc. Am ajuns la cuvinte fără sens, goale de la o literă la alta.
    Se minte urât. Mult mai urât ca pe vremuri. Se minte cu insistență și cu
    Cinism. Se minte literar. Sunt puși boii înaintea căruței. Din cultura
    Română au rămas niște coperte, niște oase, câteva melodii, un cimitir
    În capul ministerului și multă puturoșenie. În țara asta nu se mai gândește
    Nici pe valută.Totul e tern, levitează, așteaptă nimicul zilei de mâine.
    Un popor asistat. O stare de urgență. Ceva numai bun pentru conducători.

     

                                              



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. Elena Radu spune:

      Un poem profund, nelinistitor… ca o arma, asa cum sunt poemele dvs. Si eu ma intreb „Unde este fosta noastra tara exotica cat de cat Romanie…”

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5