POEM  DE  MARIN  IFRIM

Visez numai maimuțe academice. Fără întuneric!

Citesc despre moarte. Nu am premoniții. Sunt doar ușor convins
Moartea a apărut înaintea vieții. Prin bisericile noastre se spune tot timpul,
La înmormântări, că din pământ am venit și în pământ ne întoarcem. Nu
Sunt sigur de asta. Mai e și neantul, apele, focul etc. Dar nici nu pot să nu
Văd cum transpir pământ, cum sudoarea, lăsată un pic pe corp, devine pământ.
Asta e, îmi zic, precum Marin Sorescu, în versurile sale cu mustață. Moartea
Se hrănește cu pământ viu. Nimeni nu moare înainte de a fi mort. M-am
Săturat de poveștile despre lumea de dincolo. Dincolo de naștere viața era
Deja plină de viață. Dincolo de moarte e doar pământ plin de p(l)opi.
Nu sunt un răzvrătit, dar nici nu pot să nu știu că n-o să-mi mai văd
Niciodată mama. Nici în Rai și nici vizavi. Totul e negru. Bisericile sunt pline
de cerșetori de zile de la Cel de Sus. Cel care e cel mai sărac inventator
al vieții. Cu oamenii falimentul e garantat. Nu mă mai crucesc de mult, nu am
loc de mâinile, frunțile, umerii și buricele altora. Doar stau și mă uit la
Cel de Sus. Pe ascuns. E ca atunci când tata își schimba rufele
Cu spatele la vedere. E o intimitate mai inefabilă decât cuvintele din
Poemele lui Rimbaud. Mor în fiecare zi. Cu plăcerea stingerii, cu convingerea
Că niciun secol și niciun mileniu pământesc nu merită trăit. Nu sunt înger,
Nu sunt nici diavol, însă asta nu (mai) e planeta mea. Sunt pe altă lume
Și îmi tot reproșez trecătoarele repere. Nu m-au dus nicăieri. Omul e o chestie
Eșuată inclusiv filozofic. De la un timp încoace visez numai maimuțe academice.
Visez că o iau de la capăt. Din hăt-departe, dinaintea Evei, din vremea când
Maimuțele aveau pașapoartele dosite cotiledonat
Direct în rectul eternității. Pământul e unul. Și moartea tot una. Nu văd
Decât gropi în aer. Fără proza scurtă din toate religiile lumii. Fără cuvinte.
Cei care vă pun mereu viitorul în față, nu știu nimic. Vorbim despre beznă.
Cel mai întunecat loc de pe pământ își are arhipelagul în mintea omului.
Politic, economic, administrativ, vital. Fără întuneric nu ne-am vedea
Unii pe alții. N-am fi nici măcar umbra din ochii Celui de Sus. Pe hârtie.