şi te prindeam de glezne , să uiţi cum este mersul,
să nu atingi cărbunii-aprinşi, focul mocnind, cenuşa
să nu se-aştearnă peste foaia albă, să uit a scrie versul
şi te eliberam adesea –să-nveţi saltul – în visul meu boem
dor pietrele, doare drumul, tace jarul
când tălpile din palma mea
mai şchiopătau scriind acest frumos poem !
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania