Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Poeme de dragoste, de Nicolae Vălăreanu Sârbu

    Poeme de dragoste, de Nicolae Vălăreanu Sârbu

     

     

     

     

    Doamnă


    Am scris pe file brodate cu iubire
    cuvinte caligrafiate-n poezie,
    sunt pentru tine doamnă, la venire
    dar grije ai, să nu fie târzie.

    În vara asta leneşe şi caldă
    nimic nu este foarte important,
    norii grei în apa lor se scaldă,
    visul nostru-i plin şi eclatant.

    Vin anii grei de brumă şi de ger
    când viaţa trece-n grabă fără tihnă
    iar timpul nostru-i pasager
    şi nesfârşitu-i pace-n odihnă.

    Mă strâng în carte din poeme
    nu mai aştept niciun răspuns,
    aş vrea de poţi cât este vreme
    cu mir pe frunte să fiu uns.

    La masa mea de scris de-acasă,
    o lume de tăcere mă îndeamnă
    fără nicio nuntire de mireasă,
    să te iubesc frumoasă doamnă!

     

    Tu eşti femeie


    Tu eşti femeie-n dosul ierbii
    Placerea chinului s-o frângi,
    Cu ochii tăi se adapă cerbii
    În braţe gândul când îl strângi.

    Tu esti femeie în plâns de crini
    Durerea apei, alb cuprinsă,
    un arc de ploi peste arini,
    În curcubeu cu vocea stinsă.

    Tu esti femeie în glasul nopţii
    Umbra risipei de veşminte,
    Fosnirea mea la pragul porţii
    Când tu mă chemi fară cuvinte.

     

    Un sărut până la gleznă


    Strop de vin pe buze arse
    Toamna ne desfată-n cupe,
    Un sărut cu joc de farse
    Vine gândul să-mi ocupe.

    Tu vei înflori pe geana
    De lumini în râsul lunii,
    Eu goli-voi damigeana
    Să mă îmbăt precum nebunii.

    În fântâni cu ceru-n apă
    Îţi voi desena făptura
    Pân’la vremea care-adapă
    Cu nelinişti băutura.

    Şi topit de grija morţii
    Mă voi dărui în beznă,
    Scrijelind pe pragul sorţii
    Un sărut până la gleznă.

    Tu vei nărui frustrarea
    Când plăcerea sparge clipa,
    La fereastră-n valuri marea
    Streaşină-şi pune aripa.

    Ploile se-aud în noapte
    Ca într-un somn sfios de crini,
    Noi am ars iubirea-n şoapte
    Şi adormim ca doi străini.

     

    Tu dormi


    Mă-ntorc la tine, iubito, lângă foc,
    la casa razleţită, ca un cuib uitat,
    noaptea dorinţei o mângâi s-o sufoc,
    la geam vântul se-ncinge ne-ncetat.

    Am somnul viscolit de-un fior rece
    în care sânii-ţi plâng după veşminte,
    şi timpul fuge prin ceasornic trece
    luna-n perdele se stinge cuminte.

    Trupul tău arde, e-un şarpe de jar,
    sub pielea subţire se-aprinde focul
    trosneşte-n sobă butucul de stejar
    noaptea-şi destramă-n casă norocul.

    Iubito, zorii ne-au prins c-o rază
    în mobile, caldura să se-aşeze.
    Tu dormi, singur o să rămân de pază,
    umbră tăcută, somnul să-ţi vegheze.         

                            Sibiu,  30.01.2017                

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5